Valerian C. Popescu, medic chirurg român

Valerian C. Popescu (26 octombrie 1912, Negrești, Argeș – 5 iunie 2013, Paris) a fost un renumit medic chirurg oro-maxilo-facial român, membru corespondent al Academiei Române și fondator al Facultății de Stomatologie din București, personalitate marcantă a medicinei românești din secolul XX.

A urmat studiile liceale la Liceul „Matei Basarab” și cele universitare la Facultatea de Medicină din București, unde, în anul 1939, și-a susținut teza de doctorat în medicină și chirurgie, intitulată Tratamentul fracturilor gâtului femural; osteosinteza extraarticulară după tehnica prof. Amza Jianu. Și-a completat formarea profesională între anii 1935–1941, ca extern și intern prin concurs, în spitalele Eforiei Civile din București.

Sursa foto: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1459573170726193&id=1251207084896137&set=a.1256404537709725&locale=ro_RO

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Valerian_C._Popescu#/media/Fișier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png

După o perioadă dedicată chirurgiei generale, s-a orientat către stomatologie și chirurgia maxilo-facială, activând la Spitalul „Colentina”. A parcurs toate treptele academice – asistent universitar, șef de lucrări, conferențiar – și, odată cu înființarea Facultății de Stomatologie din București (1950), a fost numit șef al disciplinei și al catedrei de chirurgie buco-maxilo-facială (din 1955).

Profesorul Popescu a fost preocupat de organizarea și modernizarea clinicii de specialitate din București, contribuind decisiv la dotarea acesteia cu laboratoare, aparatură de radiodiagnostic, săli de operație și secții de reeducare funcțională. A introdus metode moderne de învățământ medical, realizând primele filme educaționale de patologie și tehnici chirurgicale, premiate la congrese internaționale – între care și Congresul de la Paris din 1971.

În 1985 s-a stabilit în Franța, continuând activitatea științifică. A fost autorul a 20 de volume de specialitate și a 486 de lucrări științifice, dintre care 135 publicate în reviste medicale internaționale. Dintre titlurile sale importante se remarcă:

• Tehnici curente de chirurgie stomatologică (1961);
• Chirurgia buco-maxilo-facială (2 vol., 1965);
• Urgențele în stomatologie (1969);
• Anestezia în stomatologie (1971);
• Radiodiagnosticul în stomatologie (1973);
• Patologia chirurgicală buco-maxilo-facială (1977).

A fost redactor-șef al revistei „Acta Stomatologica Internationalia” (1975–1989), președinte al Societății de Stomatologie din România (1950–1976), membru al Comitetului de experți al O.M.S. (1968–1981) și vicepreședinte al International Association of Maxillo-Facial Surgery (din 1971). De asemenea, a condus Asociația Franco-Română de Stomatologie și Chirurgie Maxilo-Facială (1970–1980) și a fost președinte al Asociației Stomatologice Internaționale.

În 1970 a prezidat Congresul Mondial al FDI desfășurat la București, iar în 1981 – al IV-lea Congres Mondial de Chirurgie Maxilo-Facială.

Pentru contribuțiile sale excepționale, a primit:

• titlul de Medic Emerit al Republicii Populare Române (18 august 1964);
• Ordinul Meritul Sanitar clasa a II-a (8 aprilie 1970);
• titlul de Doctor Honoris Causa al universităților din Iași (1994) și București (1998).