Ionel Jianu, eseist, traducător, critic și istoric de artă român, de origine evreiască

Ionel Jianu, pseudonimul literar al lui Ionel Stark (n. 23 octombrie 1905, București – d. 18 martie 1993, Paris), a fost eseist, traducător, critic și istoric de artă român, de origine evreiască. A rămas cunoscut în special pentru monografiile dedicate unor artiști români și internaționali precum Constantin Brâncuși, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Gheorghe Petrașcu, Ștefan Luchian, Theodor Aman, Rodin și Henry Moore.

S-a născut într-o familie evreiască și a urmat școala primară germană, apoi liceul „Matei Basarab” din București. Din 1924 a studiat dreptul și literele la Paris, unde a obținut licențele în 1927. A revenit în România, unde a activat ca avocat în Baroul Ilfov până în 1947, dar s-a remarcat în special în spațiul cultural și jurnalistic.

Sursa foto: https://pixabay.com/vectors/writing-hand-pen-story-2770069

A debutat în 1921 cu o schiță publicată în revista Glasul tinerimii. De-a lungul carierei a colaborat cu numeroase publicații din România și din străinătate, semnând și sub pseudonime precum Vivian Bell, Don Juan, Don Jose sau Don X. A fost cronicar dramatic al revistei Vremea timp de două decenii și redactor la publicații precum Convorbiri literare, Revista Fundațiilor Regale, Viața literară, Rampa sau Ultima oră. A colaborat cu intelectuali de marcă, între care Constantin Noica, Petru Comarnescu și Mircea Eliade.

În 1931 a publicat, împreună cu Alexandru Bilciurescu, romanul Cavalerii verticali. A fost membru al Societății Scriitorilor Români din 1935. În anii ’40 a fondat galeria și editura Căminul Artei, unde a publicat primele sale monografii artistice. După 1950 a ocupat funcții editoriale și culturale importante, printre care și cea de profesor de istoria artei la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București.

În 1961 a emigrat în Franța, fiind sprijinit de fratele său Virgil Stark. La Paris a fondat editura ARTED, specializată în artă, unde a publicat lucrări dedicate unor sculptori celebri. A continuat să promoveze arta românească în exil și a colaborat la reviste românești din diaspora precum Destin, Limite, Apoziția, Viața noastră sau Revista Scriitorilor Români.

A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România în 1949 pentru traducerea nuvelei Dubrovski de A.S. Pușkin și, în 1967, cu Medalia de Aur a Asociației Internaționale a Criticilor de Artă, pentru promovarea operei lui Brâncuși în Franța. În 1983 a primit o diplomă de onoare pentru întreaga activitate din partea Academiei Româno-Americane de Artă și Știință.

Opera sa cuprinde numeroase monografii despre pictori și sculptori, precum Theodor Pallady (1944), Nicolae Tonitza (1945), Ștefan Luchian (1947), Brâncuși (1963, Paris), Rodin (1967), Henry Moore (1968) și altele. A tradus din engleză, rusă, franceză și germană, printre autorii traduși numărându-se Charles Dickens, Sinclair Lewis, Jorge Amado, A.S. Pușkin și Peter Neagoe.