Ilie T. Popovici, medic veterinar român, profesor universitar și cercetător științific

Ilie T. Popovici (n. 30 octombrie 1902, Budăi, astăzi în Republica Moldova – d. 11 octombrie 1982, București) a fost un reputat medic veterinar român, profesor universitar și cercetător științific, membru corespondent al Academiei Române din 2 iulie 1955. Este recunoscut pentru contribuțiile sale remarcabile în domeniul bacteriologiei veterinare și pentru dezvoltarea unor vaccinuri profilactice esențiale în medicina veterinară.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ilie_T._Popovici#/media/Fișier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png

Ilie T. Popovici și-a urmat studiile universitare la Facultatea de Medicină Veterinară din București, unde, în 1929, și-a susținut teza de doctorat intitulată „Încercări de vaccinațiune asupra cărbunelui prin lichid de edeme cărbunoase”, obținând titlul de doctor în medicină veterinară.

Și-a început activitatea profesională în laboratoarele de bacteriologie veterinară din Chișinău (1929–1931) și Iași (1931–1941), reușind să transforme laboratorul ieșean într-unul dintre cele mai performante centre de profil din România acelor vremuri.

În perioada 1947–1968, a fost profesor de clinică și patologie infecțioasă la Facultatea de Medicină Veterinară din București, iar între 1947 și 1957 a ocupat funcția de rector al Institutului de Zootehnie și Medicină Veterinară.

În 1949, a fondat Institutul de Patologie și Igienă Animală din București, pe care l-a condus până în 1962.

Ilie T. Popovici s-a remarcat prin cercetări aplicate în profilaxia veterinară, contribuind decisiv la crearea și perfecționarea unor vaccinuri împotriva unor boli grave ale animalelor:

• Vaccin antiagalactic
• Vaccin antirabic
• Vaccin antiholeric
• Vaccin antiaftos

A efectuat studii aprofundate privind:

• boala lui Aujeszky,
• pasteurelozele,
• rujetul,
• pesta aviară,
• tuberculoza animalelor.

A elaborat metode originale de imunizare împotriva agalaxiei contagioase a oilor și caprelor și a contribuit la introducerea unor noi metode de vaccinare antirabică la animale.

Dintre lucrările sale de referință, se remarcă:

• „Vaccinarea împotriva agalaxiei contagioase a oilor și caprelor cu ajutorul culturilor vii de capromyes agalactiae” (1957)
• „O nouă metodă de vaccinare antirabică folosită în combaterea turbării la animale în R.P.R.” (1960)
• „Folosirea unui vaccin concentrat saponinat monovalent în combaterea febrei aftoase din R.P.R.” (1960)
• „Rolul focarului inflamator” (1955) – studiu privind mecanismul adjuvanților pe bază de hidroxid de aluminiu.

Ilie T. Popovici a colaborat la:

• Dicționarul enciclopedic român
• International Encyclopedia of Veterinary Medicine (1967).

A fost delegat permanent al României la Oficiul Internațional de Epizootii, reprezentând țara în domeniul sănătății animale la nivel internațional.