Ștefan I. Nenițescu, critic literar, jurnalist, poet, scriitor, traducător și estetician român

Ștefan I. Nenițescu, (Născut: 8 octombrie 1897, București – Decedat: octombrie 1979, București) a fost un critic literar, jurnalist, poet, scriitor, traducător, estetician român.

Sursa foto: https://www.icr.ro/londra/antologie-stefan-nenitescu-lansata-la-institutul-cultural-roman/en
Sursa foto: https://pixabay.com/photos/write-communication-ink-pen-2163261

Ștefan I. Nenițescu a fost un important critic literar și de artă, jurnalist, publicist, poet, scriitor și traducător român, dar și consilier economic al României la Haga.
Născut în București, într-o familie de intelectuali, fiind fiul poetului Ioan S. Nenițescu și al Elenei Nenițescu (născută Ștefan), a urmat Universitatea „Sapienza” din Roma începând din 1920, iar mai apoi, Universitatea din București, la secțiile de literatură și filozofie. Cariera sa universitară a început ca asistent, iar în final a ajuns profesor asociat la Universitatea din București. Pe plan politic, Nenițescu a fost secretar de presă înainte de a ocupa funcția de consilier economic al Legației României de la Haga.

Ștefan I. Nenițescu și-a început activitatea publicistică în 1915, cu un articol despre William Shakespeare publicat în Noua revistă română. În 1919, a publicat prima sa carte de poezii, Denii, urmată de volumele Vrajă (1923) și Ode italice (1925). În 1922 a lansat singurul său volum de teatru, Trei mistere.

A scris și a colaborat cu mai multe reviste importante ale vremii, printre care Gândirea, fiind și unul dintre membrii fondatori ai PEN Clubului. A contribuit cu articole de critică literară și artistică la revistele Convorbiri literare, Ideea europeană, Vremea, Universul literar, Viața Românească, Adevărul, Arta plastică și altele. În 1925, a publicat tratatul Istoria artei ca filosofie a istoriei. A fost, de asemenea, un important traducător din italiană în română, realizând traducerea lucrărilor Estetica de Benedetto Croce (1922) și Mătrăguna de Niccolò Machiavelli (1926).

În 2025, sub îngrijirea profesorului Emil Marinescu, legatarul testamentar al lui Nenițescu, editura Paideia a început publicarea operei postume a autorului. Un prim volum din această serie, Despre zvonuri și taină, a fost lansat cu o postfață semnată de Emil Hurezeanu.

Stil literar

Inițial, poezia lui Ștefan I. Nenițescu a fost caracterizată de un discurs religios și rațional, aliniindu-se curentului gândirist din revista Gândirea. Cu timpul, însă, versurile sale au evoluat într-un stil mai ermetic, culminând cu volumul Ani (1973), care reprezintă o lucrare antologică. Poezia sa din anii ’40 și ’50 dezvăluie un lirism intelectualizat, de influență clasică.