Constantin „Bebe” Năsturescu, fotbalist român

Constantin „Bebe” Năsturescu (n. 2 octombrie 1940, Giurgiu – d. 10 decembrie 2021, București) a fost un fotbalist român, extremă dreapta, cunoscut pentru cariera sa la Rapid București și pentru prezențele în echipa națională a României.

Năsturescu s-a născut la Giurgiu, iar la numai trei ani a rămas orfan, fiind crescut de bunicii materni. Bunicul său, maistru la Șantierul Naval, i-a insuflat disciplina, iar pasiunea pentru fotbal a apărut firesc, asemenea altor copii din generația sa. A început să joace la Dunărea Giurgiu, unde a avut șansa de a fi antrenat de Ionică Bogdan și Valentin Stănescu.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Năsturescu#/media/Fișier:Constantin_Năsturescu_1970_(cropped).jpg

După școala profesională și liceul „Dimitrie Bolintineanu” din București, a urmat o școală de maiștri, apoi Institutul de Educație Fizică și Sport, finalizând ulterior și școala de antrenori de fotbal.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Năsturescu#/media/Fișier:FC_Rapid_Bucuresti_-_group_photo_1966-67.jpg

Ca jucător, Năsturescu era o extremă dreapta de viteză, capabilă să surprindă apărările adverse prin sprinturi și driblinguri strânse. Era priceput la centrări și la pase încrucișate, dar și un finalizator eficient, reușind peste 25 de goluri în prima divizie. Șutul său de la distanță era una dintre armele preferate, iar instinctul oportunist îl făcea mereu periculos în fața porții.

A debutat la Dunărea Giurgiu, apoi a evoluat o scurtă perioadă la CFR Roșiori. În 1961 a fost transferat la Rapid București, unde avea să își petreacă cea mai mare parte a carierei. A debutat în Divizia A pe 8 aprilie 1961, în meciul Steagul Roșu Brașov – Rapid (3-1).

La Rapid, a jucat între 1961 și 1974, adunând 288 de apariții și 25 de goluri în prima divizie. A fost unul dintre jucătorii importanți care au adus primul titlu de campioană din istoria clubului, în sezonul 1966–1967. De asemenea, a cucerit Cupa României în 1972 și a participat la câștigarea a două Cupe Balcanice (1965, 1966).

După despărțirea de Rapid, a evoluat la Progresul Brăila, unde a contribuit la clasarea echipei pe locul secund în Divizia B, sezonul 1974–1975. Și-a încheiat cariera la Unirea Focșani, la finalul sezonului 1976–1977.

A strâns trei selecții pentru echipa națională a României, debutând la 4 ianuarie 1967 într-un amical contra Uruguayului (1–1) disputat la Montevideo. A mai jucat împotriva Poloniei (0–0) și Franței (0–1). De asemenea, a bifat trei meciuri pentru echipa olimpică și a evoluat în 20 de partide din cupele europene, marcând de trei ori.

Palmares

Rapid București

• Divizia A: 1966–1967
• Cupa României: 1971–1972
• Cupa Balcanică: 1965, 1966.