Steaua Dunării, ziarul apărut pe 1 octombrie 1855

Steaua Dunării (ortografiat inițial Steaoa Dunărei) a fost un ziar fondat în 1855 de Mihail Kogălniceanu, devenind principalul organ de presă unionist, în jurul căruia s-au adunat cei mai activi susținători ai Unirii Principatelor Române. Publicația a apărut la Iași între octombrie 1855 și septembrie 1856, fiind suspendată după abrogarea legii presei. Prima interdicție a venit încă din mai 1856, din cauza unui articol controversat pe tema religiei. Reluat la Bruxelles între decembrie 1856 și mai 1858, sub numele L’Étoile du Danube și redactat în limba franceză, ziarul reapare la Iași din noiembrie 1858 până în noiembrie 1860.

Sursa foto: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Fișier:Steaoa_Dunarei.jpg

La 2 ianuarie 1859, Steaua Dunării fuzionează cu Zimbrul și Vulturul, apărând sub titlul comun Steoa Dunărei. Zimbrulu și Vulturulu. Cele două redacții au publicat atunci un program politic explicit unionist.

Scris cu alfabetul de tranziție, ziarul era prezentat drept „jurnal politic, literar și comercial”, cu apariție de trei ori pe săptămână. Milita pentru Unirea Principatelor, pentru autonomie și pentru reforme democratice. În domeniul literar, promova direcția deschisă de Dacia literară, susținând o literatură națională inspirată din tradițiile populare.

Printre colaboratori s-au numărat Vasile Alexandrescu-Urechea, Vasile Mălinescu și Iancu M. Codrescu, dar și scriitori de prestigiu precum Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Alecu Donici, Grigore Alexandrescu, Alecu Russo, Dimitrie Bolintineanu, C.A. Rosetti sau Gheorghe Sion.

Publicația a fost reînviată în 1897, cu același titlu și subtitlul „ziar fondat în anul 1855 de Mihail Kogălniceanu”. A apărut până în 1899 și a cunoscut o nouă serie în 1907.

Anexă – Programul politic (1859):
I. Suveranitate externă – Unirea Principatelor.
II. Suveranitate internă (Autonomie) – îmbunătățirea situației țăranilor, reforma legii electorale, secularizarea averilor mănăstirești închinate, unificarea sistemului fiscal, trecerea stării civile în administrația laică, posibilitatea revizuirii Constituției.
III. Autonomie individuală – libertăți politice și individuale (habeas corpus), libertatea presei fără cauțiune, libertatea de conștiință, petiționare și întrunire, învățământ gratuit și obligatoriu, instituirea juriului în cauze penale și de presă, abolirea pedepselor corporale și a pedepsei cu moartea, recompensele naționale să fie acordate exclusiv de Adunarea legislativă.

Semnat: M. Kogălniceanu, V. Alexandrescu, I. Codrescu.

Bibliografie

• Dicționar Enciclopedic Român, vol. IV, Academia RSR, 1966
• Lucian Predescu, Enciclopedia României. Cugetarea, Ed. Saeculum, 1999
• Georgeta Răduică, Dicționarul presei românești (1731–1918), Ed. Științifică.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Fișier:Steaoa_Dunarei.jpg