Ioan Cristu Danielescu, compozitor român, dirijor și profesor

Ioan Cristu Danielescu (29 decembrie 1884 – 28 septembrie 1966) a fost compozitor, dirijor și profesor, autor a peste 150 de lucrări de muzică de teatru, piese pentru voce și pian, dar mai ales corale, care l-au consacrat drept unul dintre clasicii acestui gen muzical.

După studiile primare și liceale la „Sf. Petru și Pavel” din Ploiești, în 1900 a început Conservatorul din București, unde a fost îndrumat de maeștri de seamă ai muzicii românești precum D.G. Kiriac, Ed. Nachman și Rudolf Peters. Încă din anii de formare, a predat gratuit muzica în școlile din Ploiești, iar în 1904 a reușit să formeze un cor impresionant de aproape 500 de elevi, cu care a susținut un concert-spectacol memorabil dedicat lui Ștefan cel Mare, la 400 de ani de la moartea acestuia.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/sheet-music-piano-music-8463988

După promovarea examenului de capacitate, și-a dedicat întreaga carieră (până la pensionarea din 1945) învățământului muzical, predând la liceul „Sf. Petru și Pavel”, la Școala Normală și la Liceul de fete „Spiru Haret” din Ploiești. Numeroși elevi i-au purtat recunoștință, printre ei numărându-se compozitorii Dumitru D. Botez și Paul Constantinescu, criticul literar Valeriu Rapeanu sau profesorul emerit Paul D. Popescu.

Paralel cu activitatea didactică, Danielescu s-a afirmat ca autor de muzică de teatru și corală, lăsând lucrări devenite repere: Se întorc eroii (1913), Frunză verde de sulfină (1920), suita Sus pe Argeș (1950), Pe Valea Prahovei (1956) sau corul mixt Voința Neamului, compus în preajma Marii Uniri din 1918 și păstrat până astăzi ca un imn al unității și demnității naționale. O parte dintre creațiile sale au fost publicate la edituri importante ale vremii.

Ca dirijor, a condus societăți corale precum „Doina Prahovei” și „Freamătul codrului”, cu care a susținut numeroase concerte în Ploiești și în alte orașe din țară. În 1965, activitatea sa a fost sărbătorită printr-o manifestare festivă organizată de Corala Palatului Culturii din Ploiești, la care au luat cuvântul personalități ale vieții culturale locale.

Memoria lui a continuat să fie onorată și după moarte. În 1996, la 30 de ani de la dispariție, s-a dezvelit o placă omagială pe casa în care a trăit și a creat, eveniment la care au participat reprezentanți ai Uniunii Compozitorilor și scriitorul Mircea Ionescu Quintus. În aceeași zi a fost comemorat și fiul său, compozitorul și dirijorul Nelu Danielescu, unul dintre fondatorii Teatrului de Revistă din Ploiești.