Adolf Albin, șahist româno-austriac

Adolf Albin (n. 14 septembrie 1848, București – d. 1 februarie 1920, Viena) a fost un șahist româno-austriac, cunoscut mai ales pentru „contragambitul Albin”, deschidere care îi poartă numele, și pentru faptul că a scris prima carte de șah în limba română.

S-a născut la București într-o familie înstărită, cu origini germane. Strămoșii săi proveneau din Hamburg și se stabiliseră inițial la Jitomir (azi în Ucraina), mutându-se ulterior în România în secolul al XIX-lea. A urmat studii la Viena, iar apoi s-a întors în România, unde a devenit patronul tipografiei Frothier din București. A lucrat ca traducător pentru influentul baron Bethel Henry von Stroussberg, cunoscut drept „regele căilor ferate”. După falimentul acestuia în 1875, Albin s-a mutat din nou la Viena, împreună cu soția și cei trei copii. A murit în 1920, la vârsta de 72 de ani, într-un sanatoriu din Viena.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Adolf_Albin#/media/Fișier:Adolf_Albin,_1895.jpg

Adolf Albin a început să joace șah destul de târziu. Potrivit Oxford Companion to Chess, a învățat jocul între 20 și 30 de ani și a participat la turnee internaționale abia după ce a trecut de 40 de ani. Cel mai bun rezultat al său a fost la New York, în 1893, unde s-a clasat pe locul al doilea, imediat după campionul mondial Emanuel Lasker, care a obținut scorul maxim de 13 puncte din 13 posibile. Albin i-a devansat pe alți mari maeștri ai vremii, precum Jackson Showalter și Harry Nelson Pillsbury. A mai participat la turneele de la Hastings (1895), unde a obținut 8,5 puncte din 21, și Nürnberg (1896), cu un scor de 7 din 18. La New York (1894) și Nürnberg (1896), l-a învins pe Wilhelm Steinitz, primul campion mondial oficial.

În afară de activitatea sa competițională, Adolf Albin a avut o contribuție importantă la literatura șahistă, fiind autorul primei cărți de șah în limba română, intitulată „Amiculŭ Joculu de Scachu Teoreticu și Practicu”, publicată la București în 1872.

Numele său este asociat cu mai multe variante teoretice în șah. Cea mai cunoscută este „contragambitul Albin”, o continuare agresivă în Gambitul Reginei: 1.d4 d5 2.c4 e5. De asemenea, este menționat în legătură cu o variantă din Apărarea Franceză, cunoscută ca „Atacul Albin” sau „Atacul Alekhine–Chatard”: 1.e4 e6 2.d4 d5 3.Nc3 Nf6 4.Bg5 Be7 5.e5 Nfd7 6.h4.

Printre lucrările de referință despre viața și cariera lui se numără „The Oxford Companion to Chess” de David Vincent Hooper (1996) și „Adolf Albin in America: A European Chess Master’s Sojourn, 1893–1895” de Olimpiu G. Urcan (2008).