Elie Dăianu, istoric și publicist român

Elie Dăianu, (n. 9 martie 1868, Cut, jud. Alba – d. 11 septembrie 1956, Cluj), a fost un preot greco-catolic, istoric, publicist și om politic român, protopop al Clujului și deputat în Parlamentul României interbelice.

Elie Dăianu a fost una dintre figurile remarcabile ale intelectualității române din Transilvania, în prima jumătate a secolului XX. A îmbinat vocația clericală cu activismul politic, jurnalistic și național-cultural.

Sursa foto: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/14/Elie_Daianu_-_Biserica_lui_Bob_in_Cluj.jpg

A studiat la Sibiu și Blaj, iar apoi a urmat cursuri de teologie la Budapesta, urmate de studii de filozofie și filologie la Graz și din nou la Budapesta, unde și-a obținut doctoratul în filologie modernă cu lucrarea Vocalis nasalis în limba română (1893).

În perioada studenției, s-a remarcat ca lider în mișcările naționale românești. A fost membru marcant al Societății Petru Maior din Budapesta și a participat activ la Congresul studențesc de la Constanza (Elveția) în 1894. În timpul procesului Memorandului, a coordonat Biroul de Presă alături de Vasile Lucaciu și Septimiu Albini, fiind implicat în redactarea manifestelor și organizarea acțiunilor de susținere.

După finalizarea studiilor:

• A fost redactor la ziarul Dreptatea din Timișoara
• Între 1896–1900, a lucrat la Tribuna și Foaia Poporului din Sibiu
• Din 1900, a devenit profesor de teologie morală la Blaj, apoi, în 1902, a fost hirotonit preot și numit protopop al Clujului

A fost editor al publicației Răvașul (1903–1910), membru activ în ASTRA și în numeroase organizații culturale.

În timpul Primului Război Mondial, a fost arestat și închis timp de un an, apoi deportat la Șopron. Revenit la Cluj, s-a implicat în organizarea evenimentelor din toamna lui 1918 și a fost delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.

După unirea Transilvaniei cu România, a fost ales deputat și senator din partea Partidului Poporului, fiind și vicepreședinte al Camerei Deputaților.

A fost:

• Președintele Comisiei pentru Monumentele Istorice – Ardeal
• Membru al Comitetului Central al ASTREI
• Susținător al Ligii Culturale și al Fondului pentru Teatru Român

Lucrări publicate (selectiv)

• Biserica lui Bob în Cluj (1906)
• Eminescu în Blaj. Amintiri de ale contemporanilor (1914)
• Leul de la Șișești. Preotul luptător Dr. Vasile Lucaciu (1937)
• Gheorghe Șincai de la Șinca Veche (1939)
• Ardealul în avangarda renașterii naționale (1939)
• Însemnări din închisoare și exil (1917–1918), 2 vol. (2002, 2003)
• Scrieri, ediție postumă (2010)

De asemenea, a reeditat și tradus lucrări fundamentale precum:

• Supplex Libellus Valachorum (1901)
• Predicile lui Petru Maior (1906).