Julio Cortázar, romancier din Argentina

Julio Cortázar (n. 26 august 1914, Bruxelles, Belgia – d. 12 februarie 1984, Paris, Franța) a fost unul dintre cei mai importanți scriitori argentinieni și o figură centrală a realismului magic latino-american.

În 1918, familia sa s-a întors la Buenos Aires, stabilindu-se în cartierul Banfield. Cortázar a studiat la Facultatea de Litere a Universității din Buenos Aires, pe care a absolvit-o în 1937, iar ulterior a predat literatura franceză la Universitatea Națională din Cuyo, Mendoza. În acei ani a publicat în revistele Sur și Realidad.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Julio_Cortázar#/media/Fișier:Cortázar.jpg

În 1951, în semn de opoziție față de regimul lui Juan Domingo Perón, s-a stabilit la Paris, unde a trăit până la moarte. Din 1952 a lucrat ca traducător pentru UNESCO. Printre traducerile sale notabile se numără versiuni spaniole ale romanului Robinson Crusoe de Daniel Defoe și ale povestirilor lui Edgar Allan Poe, ale cărui influențe se regăsesc puternic în scrierile sale.

Debutul său literar a avut loc în 1938 cu volumul de poezii Prezențe. A publicat numeroase volume de povestiri, printre care:

• Bestiario (1951)
• Sfârșitul jocului (1956)
• Armele secrete (1959)
• Povești cu cronopi și glorii (1962)
• Toate focurile, focul (1966)
• Octaedrul (1974)
• Cât de mult o iubim pe Glenda (1980)

Printre romanele sale cele mai cunoscute se numără:

• Examenul (1950)
• Premiile (1960)
• Rayuela / Șotron (1963–1964), considerat capodopera sa
• 62: Model de asamblat (1968)
• Cartea lui Manuel (1974)

A scris, de asemenea, poezie, teatru, eseuri și scenarii. Nuvela sa Funigei a inspirat celebrul film Blow-up (1966) al lui Michelangelo Antonioni.

Mai multe dintre operele sale au fost traduse în română, printre care: Șotron, Toate focurile, focul, Povești cu cronopi și glorii, Armele secrete și Cât de mult o iubim pe Glenda.