Jorge Luis Borges, romancier, poet, eseist argentinian

Jorge Luis Borges, (născut Jorge Francisco Isidoro Luis Borges Acevedo, 24 august 1899, Buenos Aires – 14 iunie 1986, Geneva), a fost unul dintre cei mai importanți scriitori ai secolului XX, romancier, poet și eseist argentinian. Este cunoscut pentru povestirile sale fantastice, în care a îmbinat teme filozofice și metafizice cu motive clasice ale imaginarului: dublul, visul ca realitate paralelă, cărțile misterioase, salturile în timp sau ideea că universul însuși este o carte. Termenul „borgezian” desemnează această viziune asupra existenței ca ficțiune și iluzie, ca text care simulează realitatea.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Jorge_Luis_Borges#/media/Fișier:Jorge_Luis_Borges_1951,_by_Grete_Stern.jpg

La începutul carierei, Borges a aderat la curentul ultraist, încercând prin metafore și imagini noi să depășească lirica tradițională. Influențele sale literare sunt vaste, de la Dante, Cervantes și Schopenhauer până la Kafka, H.G. Wells sau Chesterton.

Opera lui Borges a influențat profund literatura și cultura modernă. Scriitori precum Julio Cortázar, Italo Calvino, Umberto Eco, John Barth, Philip K. Dick, Gene Wolfe și Paul Auster i-au preluat temele și viziunea. Impactul său se regăsește și în benzi desenate (Alan Moore, Grant Morrison) sau muzică (Francesco Guccini, Elvis Costello). Umberto Eco i-a adus chiar un omagiu în Numele trandafirului prin personajul Jorge da Burgos.

Deși considerat un favorit constant al Premiului Nobel pentru Literatură, nu a fost niciodată recompensat de Academia Suedeză, unii comentatori explicând această omisiune prin pozițiile sale politice controversate. Totuși, Borges a respins explicit orice simpatie pentru dictaturi, iar cariera sa de bibliotecar, profesor și președinte al Societății Scriitorilor Argentinieni contrazice acuzațiile.

Bibliografie selectivă

Proză: Istoria universală a infamiei (1935), Ficțiuni (1944), Aleph (1949/1952), Relatarea lui Brodie (1970), Cartea de nisip (1975).
Poezie: Fervor de Buenos Aires (1923), El hacedor (1960), Elogio de la sombra (1969), La rosa profunda (1975), Atlas (1984).
Eseuri: Inquisiciones (1925), Istoria eternității (1936), Otras inquisiciones (1952), Nueve ensayos dantescos (1982).
Colaborări: cu Adolfo Bioy Casares (Șase probleme pentru don Isidro Parodi, 1942; Crónicas de Bustos Domecq, 1967) și cu Norman Thomas di Giovanni (An autobiographical essay, 1970).

În limba română, mai multe volume au apărut la Editura Polirom și RAO, între care Cartea ființelor imaginare, Eseuri, Moartea și busola, Cartea de nisip, Poezii sau Dialoguri Borges-Sabato.