Ervin Acél, dirijor și pedagog român

Ervin Acél, (3 iunie 1935, Timișoara – 24 august 2006, Viena), a fost un dirijor și pedagog român și maghiar, de origine evreiască, apreciat pentru cariera sa artistică și pentru activitatea didactică de renume internațional.

Născut la Timișoara, în familia medicului stomatolog Mór Acél și a tehnicienei dentare Milina Harnik, și-a început studiile la Liceul de Muzică din oraș, unde a fost elevul pianistei Lili Havas. A urmat apoi Conservatorul din București (1953–1957), având profesori precum Victor Iusceanu (teorie-solfegiu), Paul Constantinescu (armonie), Silvia Căpățână (pian) și Constantin Silvestri (dirijat orchestră). Între 1958 și 1960 a continuat studiile la Conservatorul din Cluj, unde a fost discipolul lui Antonin Ciolan și Anton Ronai.

Mai multe detalii

Ervin Acél, Hungarian conductor, former director of the Szeged Symphony Orchestra and the Oradea Filharmonia

GyS – Operă proprie

• CC BY-SA 3.0
• Fișier:Ervin Acél, Hungarian conductor.jpg
• Creată: 27 februarie 2013
• Încărcată: 27 februarie 2013

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ervin_Acél#/media/Fișier:Ervin_Acél,_Hungarian_conductor.jpg

Debutul dirijoral a avut loc la Filarmonica din Botoșani, pe 4 octombrie 1960, unde a rămas o scurtă perioadă ca dirijor permanent și profesor de pian. În 1965 a câștigat prin concurs postul de dirijor al Filarmonicii din Oradea, pe care l-a ocupat până în 1992, devenind și director artistic. A urmat cursuri de perfecționare la Hilversum (Olanda) cu Jean Fournet și, între 1981–1983, a fost director artistic al Operei din Istanbul. În 1989 a inițiat la Oradea – Băile Felix primele cursuri de vară de dirijat orchestră din România, atrăgând elevi din mai multe țări europene.

După 1992 s-a stabilit în Ungaria, unde a condus Filarmonica din Szeged. A efectuat turnee în Europa, SUA și Asia, dirijând orchestre de prestigiu precum Staatskapelle Dresden, Washington Philharmonic, Columbus Symphony Orchestra sau Philharmonica Hungarica. A fost prezent constant la festivaluri internaționale, inclusiv la „Giornale Musicale” din Vicenza, și a colaborat cu mari artiști ai scenei muzicale mondiale, printre care Igor Oistrah, Agnes Baltsa sau Dmitri Alexeev.

Repertoriul său a îmbinat creația barocă și clasică vieneză (Haydn, Dittersdorf) cu muzica modernă, în special cea a lui Béla Bartók și Zoltán Kodály.

Din 1996 a predat la Universitatea de Muzică și Artă Dramatică din Viena alături de Leopold Hager, bucurându-se de un succes deosebit. Din 1999 a revenit periodic ca director artistic al Filarmonicii din Oradea și a susținut cursuri de vară de dirijat la Wiener Musikseminar, având-o ca asistentă pe Elena Casella.

După o grea suferință, s-a stins din viață la Viena, pe 24 august 2006. A fost înmormântat la Kőszegszerdahely, Ungaria.

Distincții

• Medalia „Meritul Cultural” clasa I (1968), pentru contribuția la viața muzicală.

Discografie (selecție)

• Bach – Concerte pentru clavecin și orchestră (ECE-02832/02833/02834)
• Mozart – Concertele pentru flaut și vioară (ECE-02891, 02948)
• Händel – Concerti grossi, op. 6 (ECE-02734–02737)
• Schubert – Simfoniile nr. 1 și nr. 4 „Tragica” (ST-ECE-03345)
• Michael Haydn – Simfonii (ECE-01193)
• Bruch, Sarasate, Wieniawski – lucrări pentru vioară și orchestră (ECE-02955)
• Ceaikovski – Serenada pentru orchestră de coarde (ECE-02603).