Ecaterina Varga, luptătoare pentru drepturile românilor din Transilvania

Ecaterina Varga (Varga Katalin) (n. 22 august 1822, Hălmeag, județul Brașov – d. după 1852, în aceeași localitate) a fost o luptătoare pentru drepturile românilor din Transilvania, în prima jumătate a secolului al XIX-lea.

Născută într-o familie maghiară de mici nobili sărăciți, Ecaterina era fiica lui Varga János și a lui Rozsondai Katalin. După pierderea ambilor părinți până la vârsta de 10 ani, și-a continuat viața alături de rude. La 20 de ani s-a căsătorit cu rotarul Kelemen György, un văduv înstărit, pe copiii căruia i-a crescut. Nu a avut propriii săi copii. Soțul ei a murit în 1847, când ea se afla deja în detenție.

Hălmeag, Brașov County, Romania

Țetcu Mircea Rareș – Operă proprie

• CC BY-SA 4.0
• Fișier:RO BV Halmeag (11).jpg
• Creată: 31 iulie 2019
• Încărcată: 9 august 2019

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ecaterina_Varga#/media/Fișier:RO_BV_Halmeag_(11).jpg

Ecaterina era evanghelică de confesiune și vorbea maghiara ca limbă maternă, dar a învățat și româna, și germana. Era cunoscută pentru eleganța și demnitatea cu care se prezenta, îmbrăcându-se atât în haine țărănești, cât și în straie domnești. Era respectată de moți, care ar fi fost dispuși să-și dea viața pentru ea, potrivit relatărilor contemporanilor.

În jurul anului 1837, Ecaterina Varga s-a implicat în sprijinirea sătenilor din Bucium, ajutându-i în lupta juridică cu autoritățile pentru recâștigarea drepturilor pierdute. Stabilită în Bucium Izbita din 1842, i-a ajutat pe localnici în redactarea petițiilor adresate autorităților din Transilvania și chiar din Viena. Avea un rol activ nu doar juridic, ci și social, ajutând mamele sărace și educând comunitățile despre drepturile lor.

Ecaterina devenise atât de respectată încât autoritățile nu reușeau să o aresteze din cauza protecției permanente oferite de localnici. Aceștia o însoțeau peste tot și vegheau la siguranța ei. A fost în cele din urmă capturată printr-un vicleșug, în ianuarie 1847, când a fost ademenită și arestată cu ajutorul lui Andrei Șaguna și al altor oficiali. A fost dusă la închisoare la Alba Iulia, apoi la Aiud, fără să se mai întoarcă vreodată în Munții Apuseni.

Motivația profundă a devotamentului ei față de cauza românilor rămâne necunoscută. Unele surse afirmă că l-ar fi influențat pe Avram Iancu.

Ecaterina Varga a fost închisă în 1847, fără proces timp de patru ani. Ulterior, a fost condamnată la trei luni de detenție și, după eliberare în 1851, a fost obligată să rămână în localitatea natală, Hălmeag. A murit după anul 1852, însă data exactă a decesului nu este cunoscută.

Ecaterina Varga este comemorată în numeroase orașe din România prin străzi care îi poartă numele: Brașov, Cluj-Napoca, Timișoara, Sibiu, Constanța, București, Ploiești și multe altele. De asemenea, o placă memorială se găsește la Bucium Izbita, iar un liceu din Szolnok, Ungaria, îi poartă numele maghiar – Varga Katalin.