Jules Laforgue, poet francez

Jules Laforgue (16 august 1860, Montevideo, Uruguay – 20 august 1887, Paris, Franța) a fost un poet francez, unul dintre principalii reprezentanți ai simbolismului și printre primii inventatori ai versului liber. Maestru al ironiei lirice, a influențat semnificativ poezia secolului XX, de la T.S. Eliot la suprarealiști.

Rămas în grija rudelor la Tarbes între 1866 și 1876, Laforgue s-a mutat apoi la Paris, unde a studiat la Liceul Fontanes și a urmat cursurile criticului Hippolyte Taine la École des Beaux-Arts. Prin intermediul lui Paul Bourget a devenit secretar al colecționarului de artă Charles Ephrussi, care l-a inițiat în universul picturii impresioniste.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Jules_Laforgue#/media/Fișier:Laforgue_portrait_painting.jpg

În 1881 a fost numit lector al împărătesei Augusta la Berlin, unde a rămas aproape cinci ani și a scris cea mai mare parte a operei sale. La sfârșitul lui 1886 s-a căsătorit la Londra cu Leah Lee, revenind apoi la Paris. Marcat de sărăcie și de boală, a murit de tuberculoză la doar 27 de ani.

Poezia lui Laforgue, vizibilă în volume precum Les Complaintes (1885), L’Imitation de Notre-Dame la Lune (1886) și Le Concile féerique (1886), exprimă cu ironie obsesia morții, sentimentul singurătății și plictisul vieții cotidiene. Influențat de budism, de filosofia lui Schopenhauer și de teoria inconștientului formulată de von Hartmann, el a combinat limbajul filosofic și științific cu expresii populare și formule muzicale, obținând imagini surprinzător de moderne.

Împreună cu Gustave Kahn a contribuit la afirmarea versului liber, formă poetică ce a revoluționat lirica europeană. În proză, volumul Moralités légendaires (1887) reinterpretează, cu ironie și originalitate, teme din Shakespeare, Wagner, Flaubert și Mallarmé. Critica sa de artă, publicată în revistele simboliste și adunată ulterior în Mélanges posthumes (1923), relevă o fină înțelegere a impresioniștilor.

Scrieri principale

• Les Complaintes (1885) – Tânguiri
• L’Imitation de Notre-Dame la Lune (1886) – Imitația Madonei Luna
• Le Concile féerique (1886) – Soborul feeric
• Moralités légendaires (1887) – Moralități legendare.