Alexandru Cișman, fizician român, membru corespondent al Academiei Române

Alexandru Cișman (18 august 1897, Iași – 26 iulie 1967, Timișoara) a fost un fizician român, cunoscut pentru cercetările sale în domeniul gazelor ionizate și al magnetismului. A fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1963.

A urmat Liceul Național din Iași, apoi Facultatea de Științe a Universității din Iași, unde și-a obținut licența în 1921. În 1924 a devenit doctor în fizică, sub îndrumarea profesorului Petru Bogdan, cu o teză privind viteza sunetului în lichide.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Cișman#/media/Fișier:Alexandru_Cisman.jpg

După doctorat, și-a orientat cercetările spre oscilațiile electromagnetice, dezvoltând modele de oscilatoare și amplificatoare, studii asupra dielectricilor și fenomenelor de ionizare a gazelor.

A efectuat stagii de specializare la Universitatea din Nancy (1924–1926), în laboratorul profesorului Gutton, și la Politehnica din Dresda (1930), sub coordonarea lui Barkhausen.

În 1938 a câștigat prin concurs catedra de radiotehnică la Politehnica din Iași, iar din 1941 a predat fizica la aceeași instituție. După 1948 s-a transferat la Institutul Politehnic din Timișoara, unde a organizat un laborator de cercetări magnetice și a coordonat colectivul de fizică al Academiei R.P.R. din Timișoara. Din 1962 a fost și titular al catedrei de electricitate la nou-înființata Universitate din Timișoara.

Activitatea sa științifică a vizat în special:

• studiul gazelor ionizate și al oscilațiilor electromagnetice;
• cercetări asupra mecanismului magnetizării;
• aplicații practice, precum analiza ciocanelor pneumatice la Reșița, metode de purificare a piroluzitei și o tehnică inovatoare de nichelare prin aliaj Fe-Ni.

A publicat numeroase lucrări științifice și manuale universitare, între care se remarcă „Fizica generală”, apărută în mai multe ediții.

Pe lângă activitatea științifică, a fost pasionat de muzică și artă, fiind descris ca o fire vioaie și prietenoasă. Alexandru Cișman a încetat din viață în 1967, lăsând o contribuție durabilă la dezvoltarea fizicii românești.