Barbu Dimitrie Știrbei, domnitor al Țării Românești

Barbu Dimitrie Știrbei (17 august 1799, Craiova – 12 aprilie 1869, Nisa) a fost domnitor al Țării Românești în două rânduri: între iunie 1849 – 29 octombrie 1853 și 5 octombrie 1854 – 25 iunie 1856.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Barbu_Știrbei#/media/Fișier:Barbu_stirbey_1860.jpg

Descendent direct al lui Constantin Brâncoveanu, Barbu Știrbei era fratele domnitorului Gheorghe Bibescu, fiul lui Dimitrie Bibescu și al Ecaterinei Văcărescu. A fost adoptat de unchiul său, marele vornic Barbu C. Știrbey, cu condiția să îi poarte numele. Între 1817 și 1821 a studiat istoria și științele de stat la Paris, unde în 1819 a fost inițiat într-o lojă masonică. Revenit în țară, a deținut mai multe funcții administrative: vistiernic sub Alexandru Dimitrie Ghica, apoi ministru de interne, culte și justiție, dar și secretar al comisiei de redactare a Regulamentului Organic.

În 1849 a fost numit domn al Țării Românești, simultan cu desemnarea lui Grigore Alexandru Ghica la conducerea Moldovei, în baza Convenției de la Balta-Liman. Știrbei s-a remarcat prin prudență, spirit organizatoric și preocupare pentru stabilitatea financiară a țării. A reușit să reducă două treimi din datoria publică, să redeschidă școlile închise după Revoluția de la 1848 și să ridice teatrul din București. De asemenea, a adus îmbunătățiri Regulamentului Organic în favoarea țăranilor. Totuși, tentativa sa de a emite monede fără acordul Porții a fost rapid anulată prin intervenția sultanului.

Ocuparea Principatelor de către trupele rusești (1853) și apoi austriece (1854) a limitat sever libertatea de decizie a domnilor români. Știrbei și Grigore Alexandru Ghica au fost obligați să accepte măsuri nepopulare, precum interzicerea revenirii revoluționarilor exilați. După războiul Crimeei și Tratatul de la Paris (1856), mandatele lor nu au mai fost prelungite, fiind înlocuiți cu caimacami. Amândoi erau cunoscuți ca susținători ai unirii Principatelor.

Monumente și reprezentări

• Monument dedicat lui Barbu Dimitrie Știrbei în parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea.
• Bust realizat de Oscar Späthe, aflat în curtea Palatului Regal din București, actualul Muzeu Național de Artă al României.
• Portrete semnate de Mișu Popp și Ion Negulici.