Mircea Lucescu, antrenor român de fotbal și fost jucător

Mircea Lucescu s-a născut pe 29 iulie 1945, la București, România. A fost mai întâi fotbalist, iar apoi a devenit unul dintre cei mai de succes și respectați antrenori din istoria fotbalului european. Începând din august 2024, el ocupă din nou funcția de selecționer al echipei naționale a României, revenind la conducerea acesteia după aproape patru decenii.

«Зенит» – «Краснодар»

Кирилл Венедиктов – https://www.soccer0010.com/galery/989313/photo/636735

• CC BY-SA 3.0
• Fișier:Mircea Lucescu 2017.jpg
• Creată: 17 mai 2017
• Încărcată: 18 mai 2017

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Lucescu#/media/Fișier:Mircea_Lucescu_2017.jpg

Este considerat unul dintre cei mai titrați tehnicieni europeni, fiind inclus într-un grup restrâns de antrenori care au depășit 100 de meciuri în Liga Campionilor UEFA, alături de Sir Alex Ferguson, Carlo Ancelotti, Arsène Wenger și José Mourinho.

Cariera sa de jucător a început în 1961, la Școala Sportivă nr. 2 din București. În 1963 s-a alăturat clubului Dinamo București, unde a jucat până în 1977, cu o scurtă întrerupere la Știința București (actualul Sportul Studențesc). Din 1977 până în 1981 a evoluat la Corvinul Hunedoara, unde a avut și rolul de antrenor-jucător. A adunat în total 361 de meciuri și 78 de goluri în Divizia A, a bifat 70 de selecții la echipa națională și a jucat în 15 meciuri europene. În 1990, la vârsta de 45 de ani, a intrat pe teren într-un meci oficial al Diviziei A, devenind astfel cel mai vârstnic jucător care a evoluat în prima ligă românească.

Mircea Lucescu a început cariera de antrenor în 1979, la Corvinul Hunedoara. Între 1981 și 1986 a fost selecționerul României, conducând echipa națională la Campionatul European din 1984, aceasta fiind prima participare a României la un turneu final european. În 1985 a preluat Dinamo București și a obținut eventul – campionat și cupă – în sezonul 1989–1990.

După perioada petrecută în România, a antrenat în Italia, la cluburi precum Pisa, Brescia, Reggiana și Internazionale Milano. La Brescia a reușit două promovări în Serie A, iar între aceste mandate a revenit în țară pentru a conduce Rapid București, cu care a câștigat campionatul în 1999 și Cupa României în 1998.

În Turcia, a avut un impact major la Galatasaray, cu care a câștigat Supercupa Europei în 2000, învingând Real Madrid, și titlul național în 2002. A fost demis în mod controversat, iar ulterior a preluat rivala Beşiktaş, cu care a cucerit titlul în 2003, în anul centenarului clubului. În 2004 a demisionat, acuzând influențele externe ale Federației Turce asupra competiției interne.

Cea mai lungă și fructuoasă etapă din cariera sa a fost la Șahtar Donețk, unde a antrenat între 2004 și 2016. În această perioadă a câștigat opt titluri de campion al Ucrainei, șase Cupe, șapte Supercupe și Cupa UEFA în 2009, singurul trofeu european major din istoria clubului. A fost declarat cetățean de onoare al orașului Donețk și a refuzat postul de selecționer al Ucrainei în 2009, pentru a nu risca o confruntare directă cu fiul său, Răzvan Lucescu, care era atunci antrenorul României.

În 2016 a semnat cu Zenit Sankt Petersburg, însă a fost demis după doar un sezon. Între 2017 și 2019 a fost selecționerul Turciei, dar rezultatele obținute în cele 17 meciuri au fost modeste, înregistrând doar patru victorii.

În 2020 a revenit în Ucraina, de data aceasta la Dinamo Kiev, rivala istorică a fostului său club Șahtar. Deși numirea sa a stârnit proteste din partea fanilor, Lucescu a reușit să câștige titlul, Cupa și Supercupa Ucrainei în sezonul 2020–2021. A demisionat în noiembrie 2023, invocând dificultățile generate de războiul din Ucraina.

În august 2024 a fost numit din nou selecționer al echipei naționale a României, cu obiectivul de a califica echipa la Cupa Mondială din 2026.

În plan personal, Mircea Lucescu este un poliglot care vorbește fluent șase limbi străine și a promovat constant educația și cultura în cariera sa. În anul 2000 a fost membru al Partidului Umanist Român. Este tatăl antrenorului Răzvan Lucescu, care activează în prezent la PAOK Salonic. A suferit două incidente grave de sănătate: un preinfarct în 2009 și un accident rutier în 2012.

De-a lungul timpului, a fost distins cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a în 2008 și cu Ordinul „Steaua României” în grad de Cavaler în 2009. A fost desemnat Antrenorul Anului în România în mai multe rânduri: 2004, 2010, 2012, 2014 și 2021.

Ca jucător, a câștigat șapte titluri de campion și o Cupă a României cu Dinamo București și a promovat cu Corvinul Hunedoara în Divizia A în 1980. Ca antrenor, a câștigat trofee importante în România, Turcia, Ucraina și Rusia, inclusiv Cupa UEFA, Supercupa Europei și numeroase campionate naționale.