John Robert Schrieffer, fizician american

John Robert Schrieffer (n. 31 mai 1931 – d. 27 iulie 2019) a fost un fizician american, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1972 alături de John Bardeen și Leon Cooper, pentru dezvoltarea teoriei BCS – prima teorie cuantică de succes a superconductivității.

S-a născut în Oak Park, Illinois, într-o familie care s-a mutat de mai multe ori în timpul copilăriei sale. În anii petrecuți în Florida, a devenit pasionat de rachete artizanale și radioamatorism, hobby-uri care i-au trezit interesul pentru inginerie electrică. După absolvirea liceului din Eustis în 1949, a fost admis la MIT, unde a studiat doi ani ingineria electrică înainte de a se orienta spre fizică. Lucrarea sa de licență a fost coordonată de John C. Slater.

Mai multe detalii

John Robert Schrieffer

Necunoscut – [1] Dutch National Archives, The Hague, Fotocollectie Algemeen Nederlands Persbureau (ANEFO), 1945-1989

• CC BY-SA 3.0 nl
• Fișier:John Robert Schrieffer 1972.jpg
• Creată: 19 octombrie 1972
• Încărcată: 27 iulie 2012

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/John_Robert_Schrieffer#/media/Fișier:John_Robert_Schrieffer_1972.jpg

Și-a început studiile postuniversitare la Universitatea din Illinois la Urbana–Champaign, unde a devenit imediat asistent de cercetare al lui John Bardeen. Împreună cu Bardeen și Leon Cooper, Schrieffer a lucrat la o teorie care să explice superconductivitatea. În 1957, în timp ce se afla într-un metrou din New York, a avut ideea esențială pentru formularea matematică a stării fundamentale a electronilor supraconductori. A descoperit că comportamentul perechilor de electroni (cunoscute ca perechi Cooper) putea fi descris colectiv, nu individual, datorită interacțiunilor fonon-electron. A doua zi după întoarcerea în Illinois, le-a arătat ecuațiile sale lui Bardeen, care a recunoscut imediat importanța lor. Această descoperire a condus la formularea teoriei BCS, ce a reușit să explice zeci de ani de rezultate experimentale nerezolvate până atunci.

După doctorat, Schrieffer a continuat cercetările în Europa, la Universitatea din Birmingham și la Institutul Niels Bohr din Copenhaga. A fost profesor la Universitatea din Chicago, apoi din nou la Illinois, iar din 1962 la Universitatea din Pennsylvania. În 1964, a publicat volumul Theory of Superconductivity, una dintre cele mai importante lucrări din domeniu. De-a lungul carierei a primit numeroase distincții, printre care Premiul Comstock (1968), Premiul Oliver E. Buckley (1968), și a fost ales membru al Academiei Americane de Arte și Științe, al Academiei Naționale de Științe a SUA și al Societății Americane de Filosofie.

În anii ’80, Schrieffer a devenit profesor la Universitatea din California, Santa Barbara, unde a condus Institutul Kavli pentru Fizică Teoretică. Din 1992, a fost profesor la Universitatea de Stat din Florida și cercetător principal la Laboratorul Național pentru Câmp Magnetic Mare, concentrându-se pe superconductivitatea la temperaturi înalte.

Viața sa a fost însă marcată de un incident tragic. În 2004, în timp ce conducea cu permisul suspendat, a provocat un accident de mașină în care o persoană a murit și alte șapte au fost rănite. A fost condamnat la doi ani de închisoare pentru omor prin imprudență și a fost încarcerat în California.

John Robert Schrieffer a murit în somn, într-un centru de îngrijire din Florida, la vârsta de 88 de ani.