Alexandru Pelimon, scriitor român, poet și promotor al idealurilor pașoptiste
#Postat de Carmen Vintu on iulie 27, 2025
Alexandru Pelimon (uneori semnându-se „Palemon”) s-a născut în 1822 și a murit pe 27 iulie 1881, în Novaci, județul Gorj. A fost scriitor, poet, traducător și publicist, cunoscut pentru susținerea ideilor progresiste ale Revoluției de la 1848. Prin opera sa, a reflectat cu realism epoca în care a trăit și a evocat frumusețile naturii românești. În 1853 a publicat unul dintre primele romane din literatura română: Hoții și Hagiul.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/ink-feather-pen-quill-write-5067880
Al patrulea copil al unei familii din Novaci, Pelimon s-a stabilit de tânăr la București, unde a ocupat diverse funcții modeste: secretar al Comisiei documentelor mănăstirești, procuror la Consistoriul eparhiei Buzău (alături de Nicolae Filimon și sub conducerea lui Cezar Boliac), subșef la secția istorică a Arhivelor Statului. Deși nu a urmat studii înalte, a fost un autodidact pasionat. A colaborat cu publicații precum Vestitorul românesc (1845), Pruncul român (1848), Românul (1858) și Reforma (1859).
Debutând în 1848 cu volumul Poezii fugitive, Alexandru Pelimon a scris poezie lirică și epică, nuvele, romane, melodrame și piese de teatru. A considerat literatura un instrument de educație patriotică, reflectând în scrierile sale idealurile Revoluției de la 1848 și ale generației postpașoptiste.
În poezie, s-a concentrat pe teme istorice și patriotice, preferând poemul epic. Lucrările sale notabile includ:
- Traian în Dacia (1860)
- Vestita bătălie de la Călugăreni (1848)
- Tudor Vladimirescu. Mișcarea de la 1821 (1862)
- Oștenii români (1877–1878), influențată de stilul lui Vasile Alecsandri
A abordat și genul romanului, printre cele mai importante fiind:
- Hoții și Hagiul (1853)
- Jidovul cămătar. Moldova și Bucovina (1863)
- Un funcționar sinucis. Fratele și sora (1873)
A scris și teatru:
- Fiul mazâlului (1851)
- Actrița din Moldova (1852)
- Curtea lui Vasile Vodă (1852)
- Păcală și Tândală. Și-a găsit tingirea copac (1854).
În unele lucrări a combinat ficțiunea cu evenimente istorice, deși nu întotdeauna acuratețea a fost un punct forte. Exemple:
- Bucur, istoria fundării Bucureștilor (1858)
- Matei Vodă la mănăstirea Sadova (1870)
- Catastrofa întâmplată boiărilor în muntele Găvanul – 1821 (1864)
Pasionat de drumeții, Pelimon a străbătut Oltenia și Muntenia pentru documentare, dorind să surprindă în scris esența spiritului românesc. Acest efort se reflectă în volume precum:
- Flori de Moldo-România (1864)
- Impresiuni de călătorie în România (1858)
- Memoriu. Descrierea s. monastiri (1861).
A tradus din autori precum Schiller, Lamartine, Mickiewicz, Bernardin de Saint-Pierre și Alexandre Dumas. Deși traducerile sale nu sunt considerate fidele originalelor, ele au avut meritul de a aduce literatura universală în atenția publicului român.
Jurnal FM 