Marius Sturza, medic român

Marius Sturza, născut la 26 august 1876 în Șepreuș, județul Arad, și decedat la 26 iulie 1954, a fost un medic român remarcabil, cu o contribuție esențială în domeniul balneologiei. A fost profesor de balneologie și fiziologie la universitățile din Cluj și București, fiind un pionier în introducerea și dezvoltarea învățământului medical dedicat balneologiei, hidroterapiei, fizioterapiei și climatologiei medicale în România.

În perioada petrecută la Viena, a înființat sanatoriul „Wällischhof”, unde a introdus tratamentul climato-dietetic în aer liber, bazat pe așa-numitul „sistem al cabanelor”. De asemenea, a realizat primele studii științifice despre nămolurile terapeutice din România și proprietățile lor balneologice, evidențiind potențialul curativ al acestora. În 1930 a publicat la Viena o lucrare de referință despre apele sărate din România, în care a prezentat beneficiile curative ale acestora. Printre altele, a studiat în detaliu Lacul Sovata, iar împreună cu geologul Ludovic Mrazec a elaborat un studiu dedicat stațiunii balneare de la Lacul Tekirghiol.

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/photos/doctor-medical-medicament-sănătate-563428

Pentru activitatea sa științifică excepțională, a fost ales membru de onoare al Academiei Române la 3 iunie 1938. Ulterior, în perioada regimului comunist, a fost înlăturat din Academie, dar a fost repus în drepturi în anul 1990, după căderea regimului.

Printre cele mai importante lucrări ale sale se numără Balneoterapia practică (1949) și Tehnica hidro- și balneoterapiei (1950), lucrări fundamentale pentru medicina balneară românească.