Elisabeta Preda, scriitoare română

Elisabeta Preda (n. 26 iulie 1930, Florești, județul Mehedinți – d. 7 iunie 2016, București) a fost scriitoare, autoare de literatură pentru copii și tineret, precum și pictoriță, activă în viața culturală românească din a doua jumătate a secolului XX. A fost membră a Uniunii Scriitorilor din România și a Uniunii Artiștilor Plastici.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/fountain-pen-write-calligraphy-6200263

Deși a urmat studii de specialitate la Facultatea de Agronomie, cariera sa profesională a cunoscut un traseu divers. A lucrat inițial în cadrul Ministerului Agriculturii, apoi a activat în domeniul radiodifuziunii la Timișoara și, în anii ’60–’70, în presa scrisă, în redacția ziarului Facla. Spirit independent și curajos, Elisabeta Preda a fost nevoită să părăsească Timișoara și să se stabilească la București după ce a criticat regimul politic al vremii, fapt care i-a pus în pericol siguranța.

A debutat editorial în 1976 la Editura „Ion Creangă”, cu volumul Puișorii năzdrăvani, urmat de titluri precum Cele douăsprezece frumoase, A venit o zână bună și romanul Amarnica iubire. A scris, de asemenea, mai multe piese de teatru pentru copii. Una dintre acestea, Extemporal în pădure, a fost pusă în scenă în stagiunea 1990–1991 la Teatrul de Animație din Bacău, în regia lui Octav Șerban și cu scenografia semnată de Constantin Munteanu.

Pe lângă activitatea literară, Elisabeta Preda s-a remarcat și ca artist vizual, realizând lucrări de grafică în peniță și acuarelă. De-a lungul anilor, creațiile sale literare pentru copii au oscilat între o exprimare simplă, uneori ingenuă, și o construcție narativă solidă, sprijinită adesea de ilustrații inspirate, care au sporit calitatea editorială a volumelor publicate.

S-a stins din viață la București, pe 7 iunie 2016, lăsând în urmă o operă marcată de sensibilitate, curaj și o profundă afecțiune pentru universul copilăriei.