Aurel Sasu, critic și istoric literar

Aurel Sasu (n. 21 iulie 1943, Alba Iulia – d. 27 septembrie 2018, Cluj-Napoca) a fost critic și istoric literar, eseist, traducător și profesor universitar român, remarcabil prin activitatea sa de cercetare și contribuțiile la istoria literaturii române, în special în relație cu diaspora românească din America de Nord.

Originar dintr-o familie de ardeleni, Aurel Sasu a absolvit Liceul „Horia, Cloșca și Crișan” din Alba Iulia în 1961 și Facultatea de Filologie din Cluj în 1968. A devenit cercetător la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” al Academiei Române din Cluj, unde a activat până în 2013. În 1974 a obținut titlul de doctor în filologie, cu teza Retorica ficțiunii.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/letter-pen-writing-ink-pen-letters-4746345

De-a lungul carierei sale academice, a fost lector la University of Washington din Seattle (1981–1982), bursier Fulbright în SUA și Canada, și visiting scholar la Northrop Frye Center din Toronto. A participat la colocvii internaționale și a fost invitat de instituții prestigioase precum Library of Congress sau George Town University. A predat la Universitatea „Avram Iancu” din Cluj, unde a fost și decan, precum și ca profesor asociat la Universitatea „Babeș-Bolyai”.

Debutul publicistic a avut loc în 1968 în revista Tribuna, cu articole dedicate literaturii moderne și contemporane.

A publicat numeroase volume de critică literară, eseuri, dicționare și lucrări documentare, printre care: Retorica literară românească (1976), Liviu Rebreanu. Sărbătoarea operei (1978), Textul ipotetic (1984), Eul suveran (1994), Strategia disperării. Jurnal american (1999), Dicționarul scriitorilor români din Statele Unite și Canada (2001), Memoria visului (2013) și Cum mor scriitorii români (2017). A fost coautor al Dicționarului scriitorilor români și al altor lucrări de referință.

A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1979 și a primit numeroase premii: Premiul „Titu Maiorescu” al Academiei Române (1994), Premiul Uniunii Scriitorilor (1995, 2001), Premiul Salonului Național de Carte Cluj (1995), precum și distincții ale Ministerului Culturii și altor instituții culturale.

Prin vasta sa operă și prin cercetările sale asupra diasporei românești din America de Nord, Aurel Sasu a rămas o figură importantă a criticii și istoriei literare românești contemporane.