Alexandru Froda, matematician român

Alexandru Froda (n. 16 iulie 1894, București – d. 7 octombrie 1973, București) a fost un matematician român de prestigiu, cunoscut pentru contribuțiile sale valoroase în analiza matematică, algebră, teoria numerelor, teoria mulțimilor, mecanică rațională și statistică matematică. A formulat și demonstrat în 1929 ceea ce avea să fie cunoscut ulterior drept teorema lui Froda.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/math-work-mathematics-formulas-4711302

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Froda#/media/Fișier:Alexandru_Froda.jpg

Froda a urmat studiile primare, liceale și universitare la București. A absolvit Școala de Poduri și Șosele, devenind inițial inginer constructor. În 1927 a obținut licența în matematică, iar în 1929 și-a luat doctoratul la Sorbona.

A activat ca profesor de mecanică rațională la Școala Specială de Ofițeri de Aviație și inginer-șef în Corpul Tehnic. A lucrat și ca statistician expert și subdirector într-o societate de asigurări. Între 1931–1940 a predat economie la Școala de Statistică.

Între 1940 și 1944 a fost exclus din învățământ din motive etnice, fiind de origine evreiască. Ulterior, a revenit ca profesor la Universitatea din București, predând algebră, analiză și mecanică rațională. A devenit doctor docent în 1954 și a condus un sector al Institutului de Matematică al Academiei. Din 1956, a fost și președinte al Societății Române de Matematică.

Activitate științifică

A abordat subiecte complexe din diverse ramuri matematice:

• Analiză matematică și funcții reale – A studiat proprietăți topologice, spații p-metrice, funcții continue nediferentiabile.
• Teoria numerelor – A extins criteriul lui Viggo Brun, a investigat iraționalitatea constantei lui Euler.
• Algebră – A tratat existența intervalelor de contracție pentru polinoame și a elaborat lucrări în teoria spațiilor vectoriale.
• Teoria mulțimilor – A adus contribuții privind axioma alegerii și mulțimile de distanță.
• Statistica matematică – A dezvoltat metode de analiză a ritmului mediu de evoluție a proceselor socio-economice.
• Mecanică rațională – A imaginat o mecanică bazată pe funcții continue, nu neapărat derivabile.

A susținut numeroase conferințe științifice și a fost influențat de personalități precum Dimitrie Pompeiu. Solomon Marcus l-a considerat un „gânditor al fundamentelor”.

Distincții

• Ordinul Muncii clasa a III-a (1964), pentru contribuțiile aduse în învățământul superior și știință.

Lucrări publicate

• Sur la distribution des propriétés des voisinages des fonctions de variables réelles – teză de doctorat
• Asupra fundamentelor mecanicii mișcărilor realizabile ale punctului material (1952)
• Algebră superioară (1958)
• Concepte fundamentale ale algebrei superioare (1966)
• Introducere în algebra modernă (1968)
• Eroare și paradox în matematică (1971)

A publicat, de asemenea, numeroase articole, studii, monografii și lucrări didactice.