15 iulie 1936 – A apărut, la București, săptămânalul Cuget clar

„Cuget Clar” (Noul „Sămănător”) a fost o revistă săptămânală de orientare literară, artistică și culturală, condusă de Nicolae Iorga și publicată între 15 iulie 1936 și 17 noiembrie 1940 de Editura „Datina Românească” din Vălenii de Munte.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/

Prin această publicație, Iorga și-a propus să reia și să întărească polemica împotriva curentelor moderniste, criticându-i în mod direct pe Eugen Lovinescu și Tudor Arghezi.

Revista a găzduit scrisori, studii literare, cronici, poezii, proză și traduceri. Printre colaboratorii săi s-au numărat: Elena Farago, George Tutoveanu, Aron Cotruș, Grigore Sălceanu, Ion Agârbiceanu și alții.

Alte articole: https://jurnalfm.ro/ana-ciontea/

Nicolae Iorga a fost una dintre cele mai mari personalități culturale și politice ale României: istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, profesor universitar, ministru, parlamentar și prim-ministru. Membru titular al Academiei Române din 1910, el a avut o influență marcantă asupra culturii românești din prima jumătate a secolului XX.

A terminat Universitatea din Iași într-un singur an cu diploma Magna cum laude, iar apoi a urmat studii la Paris, Berlin și Leipzig, unde, la doar 23 de ani, a obținut doctoratul în istorie (1893).
Copil minune și poliglot, Iorga a avut o carieră academică remarcabilă. A publicat:

• 1.003 volume,
• peste 12.700 de articole și studii,
• și aproape 5.000 de recenzii.

Opera sa majoră rămâne „Istoria României” în zece volume. A predat la Universitatea din București, dar și la Paris și în alte centre universitare europene. A fondat Institutul de Studii Sud-Est Europene (ISSEE) și Congresul Internațional de Studii Bizantine. Orașul Vălenii de Munte a fost transformat de el într-un adevărat centru cultural și educațional.
Pe plan politic, Iorga a fost o figură proeminentă în România Mare. Cofondator al Partidului Naționalist-Democrat (1910), a fost:

• parlamentar,
• președinte al Camerei Deputaților,
• președinte al Senatului,
• ministru,
• și pentru o scurtă perioadă, prim-ministru.

A militat pentru valorile conservatoare, naționaliste și agrariene. A fost implicat în revistele Sămănătorul, Neamul Românesc, Drum Drept, Floarea Darurilor și Cuget Clar, și a susținut activ Liga pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor.
În timpul Primului Război Mondial, a fost un susținător ferm al intrării României de partea Antantei și al luptei pentru eliberarea românilor din Austro-Ungaria.

După venirea la putere a Gărzii de Fier, Iorga s-a declarat împotriva acesteia, susținându-l, într-un final, pe Regele Carol al II-lea și partidul său unic, Frontul Renașterii Naționale. Relațiile sale tensionate cu Corneliu Zelea Codreanu și opoziția față de statul național-legionar l-au transformat într-o țintă.

Pe 27 noiembrie 1940, Nicolae Iorga a fost asasinat de un comando legionar, în cadrul unei răfuieli politice violente.
După aflarea veștii asasinării, 47 de universități și academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernă în semn de omagiu. Astăzi, Iorga rămâne una dintre cele mai complexe și influente figuri ale culturii românești.