Miron Neagu, editor, culegător și interpret de folclor român

Miron Neagu (2 noiembrie 1889 – 9 iulie 1973), a fost un editor, culegător și interpret de folclor – fondatorul primei edituri românești din Ardeal.

Miron Neagu s-a născut pe 2 noiembrie 1889 în comuna Loamneș, lângă Ocna Sibiului. A urmat cursurile liceale și apoi Facultatea de Teologie din Sibiu, oraș în care s-a stabilit alături de familia sa în anul 1900. După absolvire, a devenit dascăl în Făgăraș, iar începând cu anul 1918, după hirotonisire, a fost numit preot paroh în satul Retiș, județul Sibiu.

Sursa foto: https://pixabay.com/illustrations/pen-writing-sign-622037

Sursa foto: https://www.facebook.com/photo/?fbid=490254089777687&set=a.490254043111025

În anul 1922, împreună cu Ion Lazăr, înființează la Făgăraș o tipografie. După șase ani, renunță la aceasta și se mută la Sighișoara, atras de atmosfera culturală a orașului. Aici, în 1928, deschide o tipografie și o librărie, marcând începutul unei activități editoriale de pionierat în Transilvania.

Una dintre primele cărți tipărite la Tipografia Miron Neagu a fost Pe Murăș și pe Tărnave, o culegere de doine și strigături adunate de Horia Teculescu, personalitate marcantă a culturii sighișorene.

Miron Neagu a fost un pasionat culegător și interpret de folclor. În 1934, publică la Lugoj lucrarea Doine din Ardeal, volum care primește aprecieri entuziaste din partea lui George Enescu, cel care îl ascultase în recitaluri la Făgăraș (1925) și Sighișoara (1931). Prefața cărții este semnată de Horia Teculescu.

De-a lungul anilor, Miron Neagu susține numeroase concerte lunare și participă la emisiuni radiofonice ca solist sau alături de corurile sighișorene Carmen, Astra și Doina Târnavelor, sub conducerea dirijorilor Ilarion Cocișu și Laurean Herlea. Poetul Vlaicu Bîrna îl numește „cel mai bun interpret al doinelor din Ardeal”, apreciindu-l pentru autenticitatea și expresivitatea interpretării.

Pe lângă activitatea editorială și muzicală, Miron Neagu s-a implicat activ în viața culturală sighișoreană, făcând parte din echipa de teatru a orașului. A urcat pe scenă în numeroase piese, între care și Patima Roșie, în 1947, alături de actorul Leon Lotoțchi.

În 1935–1936, construiește un imobil în centrul orașului Sighișoara (str. 1 Decembrie 1918 nr. 25), unde deschide o librărie, tipografie și legătorie – considerată prima și cea mai importantă tipografie românească din Transilvania. Dotată cu tehnologie modernă importată din Germania, tipografia permitea realizarea unei grafici avansate, superioare chiar tipografiilor din București ale vremii.

În 1936, deschide și la Mediaș prima librărie românească. În această perioadă, îl are alături ca editor și consilier pe poetul brașovean Emil Giurgiuca, mutat la Sighișoara special pentru colaborarea cu Editura Miron Neagu.

Apariția Editurii Miron Neagu a fost anunțată în ziarul Curentul la 6 februarie 1938. Până în 1943, când activitatea editorială este întreruptă temporar din cauza războiului, editura publică peste 20 de titluri, printre care:

• Monografia județului Târnava Mare
• Cântece de pierzanie și Cântece noi – Mihai Beniuc
• Destine – Lucia Demetrius
• Papucii lui Mahmud – Gala Galaction
• Memorii din timpul neutralității și Am plecat din sat – Ion Vlasiu
• Credințe ucise – Ion Steriocol
• Cartea anilor tineri – Grigore Popa
• Poezii – Teodor Mureșanu
• Brume – Vlaicu Bîrna
• Poeme – Ștefan Popescu
• Oameni și cărți – Octav Suluțiu
• Maree – Vladimir Vecerdea
• Legea munților – Dan Botta
• Comedia fantasmelor – Alexandru Ceușanu
• Manifestul Revoluției Naționale – Sorin Pavel, Petre Țuțea, ș.a.
• Pentru neam și pentru lege – Episcop Iustinian Teculescu
• Întâiele călătorii în Apus ale lui George Barițiu – Olimpiu Boițoș (1947).

Regimul comunist aduce o perioadă dificilă. Proprietățile îi sunt naționalizate, iar activitatea editorială este stopată. Mutat forțat într-o locuință modestă pe str. Mihai Eminescu, Miron Neagu este nevoit să lucreze muncă necalificată timp de peste șase ani. În 1958, primește o pensie insuficientă și este nevoit să ceară sprijin autorităților vremii. Documente din arhiva personală a lui Emil Giurgiuca atestă dificultățile prin care a trecut în acea perioadă.

Totuși, pasiunea pentru folclor nu l-a părăsit. La vârsta de 82 de ani, în 1971, încă mai realiza înregistrări la Radiodifuziunea din Târgu Mureș.

Pentru sprijinul său acordat culturii și scriitorilor, Mihai Beniuc l-a numit „un perfect Mecena”. Numeroase personalități din cultura română au vorbit cu admirație despre omul și editorul Miron Neagu.

S-a stins din viață pe 9 iulie 1973, la vârsta de 84 de ani. Moștenirea sa spirituală și culturală rămâne vie: o viață dedicată cu generozitate cuvântului scris, tradiției românești și valorii autentice.

În cuvintele lui George Sbârcea:

„Dacă toți editorii ar fi fost ca Miron Neagu, Mozart nu ar fi murit la 36 de ani, Shakespeare nu ar fi încetat să scrie tragedii la 49 de ani, iar Eminescu nu ar fi fost nevoit să ceară sinecure de la mai-marii zilei.”

Sursa: http://scoalamironneagu.ro