Paul Teodorescu, general, om politic și membru al Academiei Române

Paul Teodorescu (născut la 28 iunie 1888, în Bacău – decedat la 17 ianuarie 1981, la Mănăstirea Dintr-un Lemn, județul Vâlcea) a fost general al Armatei Române, membru corespondent al Academiei Române din 1938 și o personalitate marcantă a vieții militare și politice interbelice. În acte apare sub numele de Pavel Teodorescu, dar și-a semnat lucrările științifice cu numele Paul Teodorescu.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Academia_de_Științe_din_România#/media/Fișier:Logo_of_the_Romanian_Academy_of_Sciences.jpg

S-a născut într-o familie de militari: tatăl său luptase în Războiul de Independență din 1877, iar mama provenea din vechile familii boierești Sturdza și Rosetti. Absolvent al prestigioasei Școli Militare Saint-Cyr din Franța, unde a fost coleg cu Charles de Gaulle, Teodorescu a urcat toate treptele ierarhiei militare:

• Sublocotenent – 1 iulie 1908
• Locotenent – 1 octombrie 1911
• Căpitan – 1 aprilie 1916
• Maior – 1 septembrie 1917
• Locotenent-colonel – 23 mai 1923
• Colonel – 10 mai 1929
• General de brigadă – 1 februarie 1937
• General de divizie – 8 iunie 1940.

A fost comandant al Academiei Militare din București (1936–1937) și a avut un rol activ în modernizarea învățământului militar. A fost membru al Academiei de Științe din România (membru corespondent din 1935, titular din 1936) și membru corespondent al Academiei Române din 1938.

În perioada interbelică, a ocupat mai multe funcții guvernamentale:

• Subsecretar de stat la Ministerul Apărării Naționale în guvernele Tătărescu, Goga și Cristea (1937–1938)
• Ministrul Aerului și Marinei în guvernele Miron Cristea, Constantin Argetoianu și Gheorghe Tătărescu (1938–1940)

A fost, de asemenea, atașat militar al României la Lisabona, Madrid și Londra.

Distincții și recunoașteri

• Membru al Legiunii de Onoare (Franța)
• Posesor al brevetului nr. 50 de ascensiune pe Mont Blanc
• Absolvent al Școlii Militare Saint-Cyr.

După venirea regimului comunist, a fost arestat și încarcerat între 1949–1954, fiind condamnat de două ori. După eliberare, a fost deposedat de casa din cartierul Domenii din București și a trăit în condiții grele, într-un subsol, susținut doar de familie și de pensia guvernantei sale.

În 1968, în pregătirea vizitei oficiale în România, președintele Charles de Gaulle a cerut să-și revadă fostul coleg de la Saint-Cyr. Autoritățile comuniste l-au mutat de urgență pe Paul Teodorescu într-un apartament în Drumul Taberei și i-au acordat o pensie.

Și-a petrecut ultimii ani călătorind prin țară și retrăgându-se periodic la Mănăstirea Dintr-un Lemn, unde și-a pregătit locul de veci. Plănuia să urmeze un doctorat în istorie la Universitatea din București, proiect pe care nu a mai reușit să-l finalizeze.

Medalia Legiunii de Onoare a dispărut odată cu confiscarea locuinței sale, iar conacul său de la Joița a rămas în ruină.