Ion Oarcăsu, critic literar, eseist și poet român

Ion Oarcăsu s-a născut la 22 iunie 1925, în comuna Josenii Bârgăului, județul Bistrița-Năsăud, și s-a stins din viață la 9 martie 2000, la Cluj-Napoca. A fost una dintre vocile reprezentative ale criticii literare românești din a doua jumătate a secolului XX, remarcându-se și ca poet și eseist de substanță.

Fiul lui Valentin și al Ravecăi (n. Moldovan), Oarcăsu și-a început educația la Liceul „George Coșbuc” din Năsăud, având printre profesori personalități precum Vasile Bighianu și Palfy Endre. Ulterior, a urmat cursurile Facultății de Drept din Cluj, obținând diploma în 1949.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/write-communication-ink-pen-2163261/

După absolvire, Ion Oarcăsu a ocupat o serie de poziții importante în peisajul cultural al vremii:
– secretar al Filialei clujene a Uniunii Scriitorilor din România
– redactor pentru Transilvania la revista Contemporanul
– redactor al revistei Steaua
– redactor la revista Tribuna, unde a activat din 1956 până la pensionare.

A debutat ca poet în 1942, în ziarul Tribuna Ardealului din Cluj, într-o perioadă tulbure marcată de dictatul de la Viena, când Transilvania de Nord fusese anexată de Ungaria. În acei ani grei, a rămas la Năsăud și a scris poezii și articole pentru una dintre puținele publicații în limba română tolerate de autoritățile maghiare.

În paginile ziarului, a publicat alături de Francisc Păcurariu, D. Micu, Gavril Scridon și Raoul Șorban, acesta din urmă ocupând funcția de secretar de redacție începând cu 1943.

Ion Oarcăsu a fost un mentor activ al tinerilor scriitori din Bistrița, în calitate de președinte de onoare al Cenaclului „George Coșbuc”. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, a fost distins în 1959 cu un premiu pentru critică literară.

În ultimele luni ale vieții lucra la un amplu studiu dedicat lui Ion Budai-Deleanu, rămas, din păcate, neterminat. Poetul Mircea Vaida (nepotul lui Alexandru Vaida-Voievod) remarca la moartea sa că Oarcăsu a plecat „mult prea devreme”.

Volume publicate

• 1965 – Opinii despre poezie, Editura pentru Literatură
• 1967 – Oglinzi paralele, Editura pentru Literatură
• 1968 – Prezențe poetice, Editura pentru Literatură
• 1974 – Destine și valori, Editura Dacia.

Eseuri în volume colective

• 1960 – Probleme ale literaturii
• 1964 – Literatura și contemporaneitate
• 1979 – Le roman roumain à l’heure actuelle, în Cahiers roumains d’études littéraires.

Prefețe, postfețe, ediții îngrijite

• 1962 – Asztalos István, Duminica cu dragoste
• 1963 – Romain Rolland, Colas Breugnon
• 1963 – Nina Cassian, Die tägliche Feste
• 1963 – Camil Petrescu, Patul lui Procust
• 1963 – Camil Petrescu, Das Prokrustesbett
• 1966 – Camil Petrescu, Prokrusztesz-ágy
• 1966 – Nicolae Prelipceanu, Turnul înclinat
• 1969 – Anișoara Odeanu, Noaptea creației
• 1975 – Anișoara Odeanu, Ciudata viață a poetului
• 1981 – Emil Isac, 110 poezii
• 1983 – Iancsó Elemér, Studii literare
• 1986 – Emil Isac, Poezii
• 1986 – Emil Isac, Az örök dal.