Jeni Acterian, regizoare română de teatru, teatrolog

Eugenia Maria Acterian, cunoscută în lumea artistică drept Jeni Acterian sau, ocazional, Jeni Arnotă, s-a născut la 22 iunie 1916, în Constanța, și a murit la 29 aprilie 1958, la București, la doar 41 de ani. A fost sora scriitorilor Haig Acterian și Arșavir Acterian, provenind dintr-o familie de origine armeană, cu o pronunțată vocație intelectuală.

Sursa foto: https://www.printrecarti.ro/789-jeni-acterian-jurnalul-unei-fiinte-greu-de-multumit.html

Jeni și-a început studiile la prestigiosul liceu „Notre Dame de Sion” din București, dar, din motive financiare, a fost nevoită să-și finalizeze studiile liceale în regim particular, inclusiv examenul de bacalaureat. A urmat Facultatea de Litere și Filozofie din București, unde a obținut licența în 1940 cu o lucrare în logică matematică, intitulată Raționamentul prin recurență. A fost studenta filosofului Nae Ionescu și a fost remarcată de Alphonse Dupront, directorul Institutului Francez, care i-a promis o bursă la Sorbona – proiect întrerupt de izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial.

În perioada interbelică, a fost apropiată de figuri marcante ale culturii române: Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Petre Țuțea, Petru Comarnescu, Marietta Sadova, dar și de prietene precum Marieta Rareș, Clody Berthola, Alice Botez și pictorițele Nuni Dona și Lucica Vasiliu.

După război, s-a înscris la Conservatorul de Artă Dramatică, secția regie, dedicându-se teatrului.

A activat ca asistent de regie și apoi regizor la importante instituții teatrale din București: Teatrul Odeon, Teatrul Municipal (actualul Teatru „Lucia Sturdza Bulandra”) și Teatrul Tineretului. A colaborat cu regizori precum Liviu Ciulei și Marietta Sadova. Printre spectacolele la care a lucrat se numără:

• Helen, Tommy și Joe (Odeon, 1948 – asistent regie)
• Scufița Roșie (Teatrul L.S. Bulandra, 1949)
• Poveste despre adevăr (A.T.F. București, 1949)
• Doi tineri din Verona (A.T.F. București, 1949)
• Crima directorului Riggs (Teatrul din Ploiești, 1951).

În 1954, s-a căsătorit cu actorul Adrian Georgescu, însă mariajul s-a dovedit o mare dezamăgire. A traversat o perioadă de depresie severă, retrăgându-se din viața socială pentru o vreme. Ulterior, a refuzat să se mute în provincie, preferând să rămână la București, unde s-a dedicat traducerii pieselor de teatru.

În ultimii patru ani de viață, a suferit de limfogranulomatoză malignă (boala Hodgkin), stingându-se în noaptea de 28 spre 29 aprilie 1958, la Spitalul I.C. Frimu din București.

Jeni Acterian este cunoscută în special pentru jurnalul său intim, o scriere de peste o mie de pagini, întinsă pe durata a 21 de ani, redactată în română, franceză și engleză. A început să scrie în adolescență și a continuat consecvent, în 27 de caiete. Jurnalul a fost publicat postum, în 1991, de Editura Humanitas, sub titlul „Jurnalul unei ființe greu de mulțumit”. Cartea este considerată una dintre cele mai valoroase scrieri diaristice ale secolului XX românesc.

Criticul Nicolae Manolescu a remarcat caracterul autentic al scrierii, menționând că jurnalul a supraviețuit mai multor perchiziții, ascuns într-un cufăr îngropat, de unde unele pagini au fost recuperate deteriorate. Scrierile sunt marcate de o sinceritate radicală și o luciditate fără menajamente.

Pe lângă jurnal, i-au fost publicate și corespondențe (în 2005) și câteva traduceri de piese de teatru din franceză și engleză.

Jeni Acterian rămâne o figură emblematică a generației sale, atât prin activitatea în teatru, cât și prin contribuția diaristică unică. Scrierile sale sunt păstrate astăzi în Fondul Acterian din cadrul Fundației Arhiva Culturală Română.