Tiberiu Crudu, prozator și profesor, membru al Uniunii Scriitorilor din România

Tiberiu Crudu (22 iunie 1882, Tudora, Botoșani – 25 august 1952, Botoșani) a fost una dintre cele mai marcante personalități ale județului Botoșani — profesor, scriitor, jurnalist și fondator de instituții culturale. Lui i se datorează, în mare parte, dinamismul excepțional al vieții culturale botoșănene în perioada de după Marea Unire.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/fountain-pen-filler-ink-write-1393979/

Din numeroasele inițiative care poartă amprenta sa directă, amintim doar câteva: a fost primul și unicul director al Școlii Normale de Învățători „Mihai Eminescu”, activă între anii 1919–1932, căreia i-a dedicat lucrarea monografică „Șapte ani din viața unei școli normale” (Botoșani, 1926). De asemenea, a coordonat și publicat volumul colectiv „Botoșanii în 1932” și a fost membru în redacția celor mai importante reviste culturale botoșănene din perioada 1919–1927: „Junimea Moldovei de Nord” și „Revista Moldovei”. A fost singurul profesor botoșănean membru al Societății Scriitorilor din România, iar lucrarea sa „Sihăstria Sihlei” a fost distinsă, în 1933, cu Premiul Academiei Române.

Textul de mai jos reprezintă un fragment din comunicarea susținută de profesorul de limba franceză Dumitru Alexa, cu ocazia centenarului nașterii lui Tiberiu Crudu, organizat la Liceul „A. T. Laurian” din Botoșani, pe 27 iulie 1982. Amintirile prezentate se referă la perioada în care Crudu activa ca director al Școlii Normale „Mihai Eminescu”.

„Tiberiu Crudu, deși viguros din fire, era vioi și ager în mișcări. Se întrecea la trântă cu colegii, dovedind o istețime specifică luptelor tradiționale din Tudora. Juca oina cu elevii, cerându-le chiar să tragă mingea în el. Când era lovit, le răspundea cu umor: «N-am crezut că sunteți așa de chitaci!»”

„Știa să se apropie de sufletul copiilor, să le înțeleagă lipsurile și visurile. Îi invita pe cei mari la masă, discutând cu ei ca un prieten, un frate mai mare, un mentor. Îi încuraja să învețe, le cultiva pasiunea pentru viitoarea lor misiune — educația.”

„Caracterizările de pe diplomele de absolvire, pe care le redacta personal, reflectau exact esența sufletului fiecărui elev. Era clar că făcea observații psihologice profunde și că relația dintre elev și profesor era una autentică și durabilă.”

„Am fost profesor de franceză timp de șase ani la Școala Normală, după studii de specializare în Franța. În toată cariera mea nu am avut un director mai uman și mai înțelegător decât Tiberiu Crudu. I-am spus asta unui tânăr director, care m-a întrebat: «Dar eu nu sunt bun?» I-am răspuns: «Ba da, dar tu trăiești pentru tine. Crudu trăia pentru ceilalți.»”

„În cancelarie domnea o atmosferă de frăție. Poveștile calde ale domnului director ne fascinau. Îi plăcea să glumească, dar era și extrem de fin și atent la detalii.”

„Odată, în timp ce analizam situația elevilor, l-am văzut zâmbind în timp ce răsfoia catalogul: «Cumpătă ăsta s-a îndreptat tare bine la franceză!» Ridicase note slabe, dar le-am completat cu opt, după ce tatăl său, inspector școlar bătrân, venise plângând. Când i-am mărturisit gestul meu, Crudu mi-a spus simplu: «Ai făcut bine, mă, că ai înțeles un om!»”

„Altă dată ne-a chemat urgent în cancelarie. Ne așteptau două trăsuri. Era toamnă și viile școlii dăduseră rod. Ne-a poruncit în glumă: «Desfășurarea și atacați inamicul din toate părțile!» Inamicul erau, desigur, strugurii. Apoi, în drum spre întoarcere, ne-a dojenit părintește: «Voi ați mâncat, dar nu v-ați gândit la cei de acasă!» Și ne-a trimis înapoi după ciorchini pentru soții și copii.”

„Într-o recreație mare, ne-a reținut în cancelarie. A apărut sora sa, doamna Rotundu, cu plăcinte calde și sticle de cotnăraș. Am mâncat cu poftă și-am sorbit vinul. Apoi, cu blândețe: «De-acum, haideți cu tata la treabă!»”

„Seara, făceam inspecții în dormitoare. Într-un colț liniștit, un elev fuma în timp ce vorbea cu o fată. Crudu a zis: «Îl vom lăsa până-l va frige țigara.» Și așa a fost. N-a fugit, n-a mințit, s-a purtat onest. Iar directorul a apreciat acest curaj.”

„Lecțiile lui de istorie erau adevărate spectacole. Cu un stil limpede și pasionat, sintetiza materia, lucra cu elevii și îi implica. Plecau de la oră cu lecția învățată. Mulți dintre elevii lui au ajuns profesori, inspectori, chiar universitari.”

„Oriunde a predat, Tiberiu Crudu a fost amintit ca un profesor de excepție, un coleg minunat și un părinte spiritual pentru elevii săi. Dovadă sunt cele două busturi ridicate în memoria sa: unul în cimitirul „Eternitatea” din Botoșani, altul în satul natal, Tudora.”

„Un fost elev de-al său, Constantin Bosie, jurist la Iași, mi-a spus la peste 80 de ani: «Vin pentru ultima dată la Botoșani să-mi iau rămas bun de la profesorul meu drag și să pecetluiesc, pentru vecie, dragostea ce i-o port.»”