Dumitru Enescu, inginer geofizician român

Dumitru Enescu (n. 21 iunie 1930, Drajna de Sus, județul Prahova – d. 12 august 2012) a fost un inginer geofizician și profesor universitar român, ales membru de onoare al Academiei Române în anul 2011. Este recunoscut drept unul dintre pionierii seismologiei românești, contribuind semnificativ la dezvoltarea acestui domeniu în România.

S-a născut în comuna Drajna, în satul Drajna de Sus, ca fiu al lui Neculai și Eugenia Enescu. După ce a absolvit Liceul Teoretic „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, a urmat cursurile Institutului de Mine din București, specializându-se în Geofizică la Facultatea de Geologie, pe care a finalizat-o în 1954.

Dumitru Enescu, 1986

Benescu – Operă proprie

• CC BY-SA 4.0
• Fișier:Dumitru Enescu.png
• Creată: 22 mai 1986
• Încărcată: 26 mai 2022

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Dumitru_Enescu#/media/Fișier:Dumitru_Enescu.png

În 1955, a început activitatea profesională la Întreprinderea de Prospecțiuni Geologice, iar în 1957 s-a transferat la Secția de Seismologie a Academiei Române. De-a lungul carierei, a ocupat diverse funcții în cadrul instituțiilor de cercetare seismologică, culminând cu poziția de director general al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului (INCDFP), între anii 1990 și 2000.

A obținut titlul de doctor în 1961, cu o teză dedicată studiului undelor seismice secundare în cazul cutremurelor din Vrancea, sub coordonarea academicianului Gheorghe Demetrescu. În 1972 a devenit docent. A beneficiat de stagii de perfecționare la institute de geofizică din Praga (1964) și Karlsruhe (1977).

În paralel cu activitatea de cercetare, Dumitru Enescu a fost implicat intens în învățământul universitar. A fost asistent universitar între 1957–1962 și conferențiar între 1963–1969, la Facultatea de Geologie a Universității din București. A fost atestat conducător de doctorat în 1967, ghidând peste 30 de teze de doctorat. Din 1990, a fost profesor asociat și la Institutul de Fizică Atomică (IFA) și la Facultatea de Fizică din Măgurele.

În 1957 s-a căsătorit cu ing. Corina Enescu (n. Andreescu), originară din comuna Beciu, județul Buzău. Fiul lor, Bogdan Dumitru Enescu, este în prezent conferențiar universitar specializat în seismologie la Universitatea din Kyoto, Japonia.

Dumitru Enescu a decedat la 12 august 2012.

A fost o personalitate de prim rang în cercetarea geofizică românească. Contribuțiile sale notabile includ:

1. Cercetări fundamentale privind mecanismul cutremurelor din zona Vrancea și regiunea alpină mediteraneană;
2. Dezvoltarea unor metode originale de estimare a energiei seismice emise;
3. Crearea primului model probabilistic de predicție pe termen lung pentru cutremurele vrâncene;
4. Contribuții la evaluarea hazardului și riscului seismic în România;
5. Studii asupra structurii crustei și litosferei românești;
6. Evaluarea influenței activității seismice asupra centralei nuclearo-electrice de la Cernavodă;
7. Elaborarea unei metode proprii de determinare a efectului seismic al exploziilor industriale controlate.

A publicat peste 180 de lucrări științifice, atât în țară cât și în străinătate, precum și mai multe volume de sinteză, printre care:

• Prospecțiuni geofizice (1965, în colaborare);
• Cutremurul de pământ din România din 4 martie 1977 (1982, în colaborare);
• Cutremurele din Vrancea în cadru științific și tehnologic (1985, coautor Liviu Constantinescu).

Pentru activitatea sa științifică, Dumitru Enescu a fost distins cu:

• Premiul „Grigore Cobălcescu” al Academiei Române (1972);
• Premiul „Aurel Vlaicu” al Academiei Române (1983);
• Premiul Societății Geofizicienilor Exploratori (SEG);
• Diploma de excelență a Agenției Naționale pentru Știință, Tehnologie și Inovare (2000);
• Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Cavaler, conferit de Președintele României (2000).

A fost membru activ al Comisiei Europene de Seismologie, al Consiliului Centrului Internațional de Seismologie (Marea Britanie) și al Comitetului Național de Geodezie și Geofizică din România.

În noiembrie 2011, a fost ales membru de onoare al Academiei Române.