Dumitru Capoianu, compozitor român

Dumitru Capoianu s-a născut la 19 octombrie 1929, în București, și a decedat la 14 iunie 2012. A fost un compozitor român de marcă, activ în diverse domenii ale creației muzicale, de la muzica simfonică și de cameră, până la coloane sonore de film.

Sursa foto: https://pixabay.com/vectors/music-notes-abstract-159870/

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Fișier:Dumitru_Capoianu_-_bust_de_Elena_Surdu_Stănescu.JPG

Studiile muzicale le-a urmat la Conservatorul din București în două etape (1941–1947 și 1947–1953), având profesori renumiți precum Victor Gheorghiu (teorie-solfegiu), Mihail Jora (armonie), Marțian Negrea (contrapunct), Mihai Andricu (compoziție) și George Enacovici (vioară).

A debutat ca violonist în orchestra Teatrului Național din București (1945–1947), apoi a activat în orchestra Ansamblului Confederației Generale a Muncii (1947–1949). Ulterior, a fost realizator muzical la studiourile Romfilm (1950–1951) și Alexandru Sahia (1951–1952), maestru de sunet și regizor muzical la Radiodifuziunea Română (1952–1954), și director al Filarmonicii „George Enescu” din București (1969–1973).

Pe lângă activitatea artistică, a publicat articole în reviste de specialitate, precum Muzica, Contemporanul, România Literară, Cinema și Actualitatea Muzicală. A susținut conferințe, prelegeri și emisiuni de radio și televiziune, întreprinzând numeroase călătorii de documentare în Europa și SUA.

În 1991, a colaborat cu regizorul Mihai Timofti la montarea operetei pentru copii Povestea soldățelului de plumb (versuri de Vasile Chiriță) la Teatrul Liric din Constanța (astăzi Teatrul Național de Operă și Balet „Oleg Danovski”).

Capoianu este cunoscut și pentru colaborarea cu regizorul Ion Popescu-Gopo, pentru a cărui serie de filme animate cu Omulețul a compus muzica folosind doar trei note – do, si și si bemol. Compozitorul însuși spunea: „La trei note date așa, la un amuzament, să faci muzica unui film de 10 minute era greu, dar să continui cu aceleași trei note la încă 10-11 filme era groaznic!”

Premii și distincții

• Premiul II la Festivalul Mondial al Tineretului de la Moscova (1957)
• Palme d’Or la Festivalul de Film de la Cannes (1957), pentru Omulețul lui Gopo
• Premiul de Stat (1962)
• Premii ale Uniunii Compozitorilor (1970, 1974, 1977, 1980, 1981, 1983)
• Premiul Academiei Române (1977).

Decorații

• Medalia Muncii (1953), pentru contribuția la Festivalul Mondial al Tineretului
• Ordinul „Meritul Cultural” clasa a V-a (1967 și 1968)
• Ordinul „Meritul Cultural” clasa a III-a (1971)
• Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler (2000), pentru realizări artistice remarcabile și promovarea culturii.

Creație muzicală (selecție)

Muzică de teatru

• Drumul oțelului – scenă de balet (1965)
• Curtea domnească (1969)
• Pistruiatul – musical (1987)
• Cenușăreasa – dramatizare (2007)

Muzică vocal-simfonică

• Cinci cântece din Ardeal (1961)
• Valses ignobles et pas sentimentales (1986)

Muzică simfonică

• Suita nr. 2 (1955)
• Concert pentru vioară (1957)
• Pasărea Phoenix – suită (1975) și poem simfonic (1993)
• Mic concert pentru 2 piane, 6 viori și orchestră (1984)
• Concert pentru chitară (1989)
• Concert pentru violoncel (2001)

Muzică de film

• Scurtă istorie (1957)
• S-a furat o bombă (1962)
• De-aș fi… Harap Alb (1965)
• Facerea lumii (1971)
• Comedie fantastică (1975)
• Alarmă în Deltă (1976)

Muzică de cameră

• Sonata pentru violă și pian (1955)
• Trio pentru vioară, violă și violoncel (1968)
• Cinci moduri de întrebuințare pentru un arcuș (1981)

Muzică corală și vocală

• Rugăciune (1979), pentru cor mixt
• E veșnică pe lume doar schimbarea (1983), pentru cor mixt
• Două lieduri pe versuri de George Topîrceanu (1956), pentru soprană și pian

Operetă

• Povestea soldățelului de plumb, pe versuri de Vasile Chiriță.