Ascensiunea balonului „Mihai Bravul”, moment de pionierat în aviația românească

Pe 9 iunie 1874, Bucureștiul a fost martorul unui eveniment remarcabil: prima ascensiune a balonului „Mihai Bravul”, primul aparat de zbor din România. La bord s-au aflat ziaristul Grigore Ventura și M. Villemont, principalul finanțator al proiectului. Ridicându-se deasupra capitalei, balonul a zburat timp de aproape o oră, parcurgând aproximativ 45 de kilometri și oferind pasagerilor o priveliște inedită asupra orașului și a împrejurimilor.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Balonul_Mihai_Bravul#/media/Fi%C8%99ier:Michel-le-Brave.jpg

Succesul zborului a atras imediat atenția armatei, care a recunoscut potențialul balonului pentru misiuni de observație militară. Astfel, la 20 iunie 1874, a avut loc a doua ascensiune, de această dată cu trei maiori la bord – Constantin Poenaru, Iacob Lahovari și Dem. Dumitrescu – care au avut sarcina de a colecta date privind altitudinea, temperatura, umiditatea și vizibilitatea, folosind instrumente științifice de ultimă generație pentru acea vreme.

În ciuda vremii nefavorabile și a faptului că balonul a fost umplut cu doar 1200 m³ de gaz, acesta a reușit să atingă altitudinea maximă de 2182 m deasupra nivelului mării. De acolo, ofițerii au putut realiza o hartă detaliată a zonei din jurul Bucureștiului, inclusiv a Jilavei, unde avuseseră loc manevre militare în 1872. Aterizarea a avut loc în pădurea Prundu de lângă satul Greaca, iar localnicii au oferit ajutor la desumflarea balonului.

Zborul a oferit ocazia unor observații detaliate, făcute la intervale regulate. S-au măsurat presiunea atmosferică, temperatura și umiditatea, fiind documentate următoarele date semnificative:

Observațiile au confirmat faptul că, de la altitudini mari, se puteau distinge clar trăsăturile terenului, drumurile, cursurile de apă și formațiunile topografice – un avantaj considerabil pentru operațiunile militare.

Balonul „Mihai Bravul”, construit în 1874 la Paris, a avut o capacitate de 1496 m³, o greutate de 410 kg și putea transporta până la șase persoane. Deși a fost primul aparat de zbor românesc cu pasageri, ideea înălțării unui balon pe teritoriul actualei Românii datează încă din 1818, când a fost lansat un balon fără echipaj („o bășică din pânză de Brașov”), în prezența domnitorului Ioan Gheorghe Caragea, pe Dealul Spirii.

Deși armata nu a introdus imediat baloanele în dotare, zborurile din 1874 au avut un impact profund. Experimente similare au fost reluate în anii 1891–1892, în timpul exercițiilor de la București și Turtucaia, iar în 1893 a fost înființată în cadrul Regimentului 1 Geniu o subunitate de aerostație, condusă de lt. Eugen Asachi.

Aceste evenimente au marcat începuturile aviației românești și au deschis drumul cercetării atmosferice și utilizării zborului în scopuri științifice și strategice.