Petru Codrea, jurnalist, profesor, scriitor și consultant media român

Petru Codrea (n. 8 iunie 1934, Giulești, județul Maramureș, Regatul României – d. 7 iunie 2010, Iași, România) a fost jurnalist, profesor, scriitor și consultant media român. Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, a fost distins cu „Ordinul Ziariștilor”, clasa I, de aur, pentru contribuția sa remarcabilă la presa românească.

Foto portrait

Valentin.Bartolomeu – Operă proprie

CC BY-SA 4.0
Fișier:Petru Codrea.jpg
Creată: 6 martie 2023
Încărcată: 6 martie 2023

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Petru_Codrea#/media/Fișier:Petru_Codrea.jpg

Petru Codrea a urmat primele patru clase primare în limba maghiară. Liceul l-a început acasă, sub îndrumarea doamnei preotese Huban, și a continuat studiile la Sighet. Din 1948 a fost elev la renumitul Liceu „Dragoș Vodă”, absolvit în 1952. A fost influențat profund de profesorii Constanța și Mihai Tomoiagă și a locuit în casa lor, alături de filosoful Radu Tomoiagă. Liceul era predat de dascăli formați în străinătate – printre ei familia Ivasiuc, profesorul Tanco și domnișoarele Berinde și Chindriș –, o elită care a modelat viitoare personalități ale Maramureșului.

Printre colegii săi se numără Leonida Neamțu, Alexandru Ivasiuc, Alexandru Berinde, și alții care au devenit figuri marcante: prof. univ. dr. Ion Druță, dr. Vasile Godja, dr. Anton Wirtz, ing. Ion Buciuta ș.a.

Contextul social și politic al epocii i-a afectat familia, etichetată ca „chiaburi”, ceea ce i-a blocat accesul la facultate. În acest context, s-a angajat la o uzină sovietică din Vatra Dornei. Având o pasiune pentru zbor, obținutese calificări în planorism și parașutism. A devenit ucenic și apoi șef de curs la secția de strungărie, fiind implicat activ și în viața culturală locală, în cadrul Cenaclului „Ion Luca”.

În 1955 s-a angajat ca strungar la Institutul Politehnic din Iași și a început colaborarea cu mai multe publicații, inclusiv „Sportul Popular”, „Flacăra Iașului”, „Neuer Weg”, „Pentru Patrie” și „Vânătorul și pescarul sportiv”.

În 1957 s-a înscris la Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, unde s-a remarcat prin activitatea științifică, obținând trei ani la rând locul I la sesiunile naționale studențești. Deși primise repartiție la universitate, a ales o carieră în presă, devenind reporter la Radio București în 1963, unde a activat până în 2000.

La Radioteleviziunea Română a lucrat la redacția de actualități, realizând emisiuni sociale, și a fost implicat în coordonarea Oficiului de Presă și Tipărituri în timpul festivalului „Cerbul de Aur”. A colaborat cu Dinu Săraru și Victor Crăciun, contribuind la promovarea patrimoniului cultural prin tipărirea de cărți, scenarii și materiale informative. A fost coautor al primului volum de „Teatru radiofonic”, o lucrare de 1000 de pagini, cuprinzând istoria și scenariile radiofonice din fonoteca de aur.

Codrea a participat la realizarea mai multor volume de referință, printre care:

• Gânduri închinate lui Enescu (1972),
• Teatrul radiofonic, vol. I,
• Probleme internaționale (1980),
• Partide și organizații din țările lumii (1983),
• Capitolul „Evoluția radioului și televiziunii” în enciclopedia România (1984),
• Studiul „Funcțiile și disfuncțiile radioului” în revista UER (1984–1986).

A editat reviste interne pentru perfecționarea profesională și a inițiat publicația „Studioul de poezie”.

Din 1974 a activat în Direcția Programe TV, contribuind la modernizarea tehnică și conceptuală a programelor. A colaborat la realizarea unor documentare difuzate și premiate internațional: Cu pluta de balsa pe Amazon, Printre pescarii din Tahiti, Damasc – o lume în altă lume, Valea Goreme (Anatolia).

A fost implicat în redactarea publicației „Panoramic Radio-TV”, pe care a transformat-o într-o revistă modernă, color, de succes național.

În paralel cu activitatea de presă, a predat în cadrul unei școli de jurnalism, apoi a fost conferențiar la Catedra de conducere științifică a societății, activând până în 1989.

După 1990 a coordonat Redacția de Publicitate din cadrul Direcției Relații cu Publicul a Radioului și a fost implicat în modernizarea logisticii Televiziunii Române, în special prin salvarea patrimoniului arhivistic (peste 5 milioane de materiale filmate și înregistrări).

A participat la realizarea lucrărilor aniversare TVR 40 și Premiile TVR 40.

După pensionarea din TVR, a continuat să elaboreze grile de programe pentru diverse posturi media. În 2003 a fost cofondator și director al postului Radio Dorna, care a fost nominalizat la Premiile Clubului Român de Presă (2004). Ulterior, a fost director coordonator al Grupului de presă Cvintet Terra din Vaslui, unde i s-a acordat titlul de cetățean de onoare.

În 2004, a fost primit ca membru activ al Asociației Scriitorilor și Artiștilor din Țara Dornelor.

Lucrări publicate

• Cerbul de Aur ’71 (cu Victor Crăciun), 1971
• Gânduri închinate lui Enescu (cu Victor Crăciun), 1972
• Teatrul radiofonic, vol. I
• Probleme internaționale, Editura Politică, 1983
• „Evoluția radioului și televiziunii” în Enciclopedia România, 1984
• Funcțiile și disfuncțiile radioului – studiu publicat în revista UER (1984–1986).

Distincții și recunoaștere

• „Ordinul Ziariștilor” clasa I de aur
• Diplomă de Excelență din partea Uniunii Ziariștilor Profesioniști
• Nominalizare la Premiile Clubului Român de Presă (2004)
• „Ordinul Ziariștilor” clasa a III-a – bronz
• Titlul de cetățean de onoare al municipiului Vaslui.