Aurelian Sacerdoțeanu, istoric și arhivist român

Aurelian Sacerdoțeanu, (20 decembrie 1904, Costești, Vâlcea – 7 iunie 1976, București), istoric și arhivist român, promotor al învățământului arhivistic modern.

Aurelian Sacerdoțeanu s-a născut pe 20 decembrie 1904, în comuna Costești din județul Vâlcea, într-o familie cu tradiție clericală. Între 1924 și 1927, a urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, specializându-se în istorie, paleografie slavă, greacă și latină. În paralel, a frecventat timp de un an cursurile Facultății de Teologie.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/vintage-pocket-watch-book-7439236/

Sursa foto: https://www.art-emis.ro/personalitati/aurelian-sacerdoteanu

Ulterior, a urmat Școala Română de la Paris, aprofundându-și studiile la instituții de prestigiu precum Sorbona, École Nationale des Chartes și Institut du Panthéon, unde a obținut în 1930 titlul de doctor în istorie cu calificativul magna cum laude.

Între 1930 și 1948, a fost profesor titular la Școala Superioară de Arhivistică, iar din 1938 a fost numit director al acestei instituții. Tot în acel an, a preluat funcția de director general al Arhivelor Statului, pe care a condus-o până în 1953, contribuind decisiv la modernizarea și profesionalizarea activității arhivistice din România.

A făcut parte din Comisia Monumentelor Istorice (1939–1948) și a condus revista Hrisovul, buletinul oficial al Școlii de Arhivistică (1941–1947).

În 1935, Academia Română i-a acordat un premiu pentru lucrarea „Marea invazie tătară și Sud-Estul european” (1933), bazată pe o conferință susținută în 1932 despre invazia mongolă din 1241. În 1937 a primit un nou premiu al Academiei pentru studiul „Considerații asupra istoriei românilor în evul mediu. Dovezile continuității și drepturile românilor asupra teritoriilor lor actuale”.

În noiembrie 1931 s-a căsătorit cu Virginia Vasiliu, fostă asistentă a lui Nicolae Iorga, pe care o cunoscuse în perioada studiilor de la Școala Română din Roma.

A fost cadru didactic la Facultatea de Istorie a Universității din București, unde a predat succesiv la catedra de istorie medie, modernă și contemporană (1950–1952), catedra de arhivistică (1952–1968), și catedra de istoria României (1968–1970).

Aurelian Sacerdoțeanu s-a stins din viață la data de 7 iunie 1976, la București. În semn de recunoaștere pentru contribuțiile sale, Muzeul Județean din Râmnicu Vâlcea îi poartă astăzi numele.

Lucrări importante

• Marea invazie tătară și Sud-Estul european, București, 1933
• Arhivistica, București: Editura Didactică și Pedagogică, 1970
• Dimitrie Onciul. Studii de istorie, București: Editura Albatros, 1971
• B. P. Hasdeu. Scrieri istorice, vol. I–II, București: Editura Albatros, 1973.