Alexandru Mirodan, dramaturg, publicist și istoric literar român de origine evreiască

Alexandru Mirodan (nume la naștere: Alexandru Zissu Saltman, n. 5 iunie 1927, Budeasa, jud. Argeș – d. 10 martie 2010, Tel Aviv, Israel) a fost un dramaturg, publicist, traducător și istoric literar român de origine evreiască.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/fountain-pen-filler-ink-write-1393979/

A absolvit Liceul din București, apoi Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. În România, a lucrat ca jurnalist și dramaturg, colaborând cu publicații importante precum Tinerețea, Tânărul muncitor, Scânteia tineretului, Gazeta Literară, România Liberă, Contemporanul, Teatrul, Sportul popular, Informația Bucureștiului și Flacăra. A fost secretar de redacție la Gazeta Literară și redactor la revista Teatrul. În Israel, a fost directorul revistei Minimum, publicată în limba română.

În 1956, piesa sa de debut, Ziariștii, a fost montată cu mare succes la Teatrul Național din București, având peste 900 de reprezentații. Ulterior, s-a alăturat redacției Gazeta Literară.

La 5 ianuarie 1961, odată cu inaugurarea Teatrului de Comedie din București, piesa sa Celebrul 702 a deschis prima stagiune, cu Radu Beligan în rolul principal. Atât Ziariștii (1956), cât și Șeful sectorului suflete (1963) se încadrează în estetica realismului socialist, conform exigențelor regimului comunist.

În 1977, Alexandru Mirodan a emigrat în Israel, stabilindu-se la Tel Aviv. A lucrat o perioadă la Muzeul Diasporei (Beth Hatefutsoth), iar ulterior a fondat și editat revista Minimum, dedicată comunității evreiești de limbă română.

Lucrarea sa de referință este Dicționarul neconvențional al scriitorilor evrei de limbă română, publicat în trei volume:

• vol. I: literele A–C (1986)
• vol. II: D–F (1997)
• vol. III: G–I (2008)
  Toate au apărut la Editura Minimum, fondată de el la Tel Aviv.

A tradus numeroase romane polițiste, în special din seria Hercule Poirot de Agatha Christie, dar și alte lucrări importante, precum Cazul Louise Laboine de Georges Simenon.

Fiul său, dr. Vladimir Mirodan, este regizor și pedagog, director al facultății de teatru „Drama Centre” din Londra și președinte al Asociației școlilor de teatru din Marea Britanie. A activat anterior la Școala de teatru Beit Zvi din Ramat Gan, Israel.

Distincții

• Medalia „A cincea aniversare a Republicii Populare Române” (1952)
• Ordinul Muncii clasa a III-a (1961)
• Premiul Caragiale al Academiei Române (1962)
• Premiul Ministerului Învățământului și Culturii (1957)
• Premii din partea Agenției Evreiești, Iacob Groper și Sion
• Bursier al Fundației Ford (SUA)

A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Opera

Teatru

Mirodan a semnat peste 25 de piese, dintre care cele mai cunoscute sunt:

• Ziariștii (1956) – peste 900 de reprezentații
• Celebrul 702 (1962) – piesa care a deschis Teatrul de Comedie
• Șeful sectorului suflete (1963)
• Primarul lunii și iubita sa (1970)
• Contract special de închiriat oameni – piesă despre antisemitism, scrisă în România, dar publicată în Israel (1983) și ulterior în România (1993)
• Evreica din Toledo – adaptare după Lion Feuchtwanger

Multe dintre piesele sale au fost traduse în limbi precum engleză, franceză, spaniolă, cehă, maghiară, idiș și ebraică.

Proză

• Replici (1969)
• Scene (1975)
• Minimum (1975)
• Ocolul pământului într-un surâs (1980).

Traduceri

A tradus:

• romane polițiste de Agatha Christie și Georges Simenon
• piese de teatru de Balzac, Leonid Andreev, Jean Anouilh, Pierre Daninos ș.a.

Film

• Celebrul 702 (1962) – co-scenarist
• Steaua fără nume (1966) – dialoguri
• Șeful sectorului suflete (1967) – dialoguri.

Istorie și critică literară

• Dicționar neconvențional al scriitorilor evrei de limbă română – 3 volume (1986, 1997, 2008).

Mirodan a fost elogiat de personalități precum Tudor Mușatescu, Radu Beligan, Graham Greene, Nazim Hikmet, Ecaterina Oproiu și Wolfgang Krauss. Piesele sale au fost recunoscute pentru inteligența satirică, dialogul strălucit și forța ideatică. A fost considerat un „fenomen rar” în dramaturgia românească și un „alergător singuratic într-un maraton în care și-a pierdut plutonul” (Aurel Storin).