Scarlat Callimachi, jurnalist, eseist, poet futurist, sindicalist, activist comunist, istoric și om politic democrat român

Scarlat Callimachi (n. 20 septembrie 1896, București – d. 2 iunie 1975, București), cunoscut și sub supranumele de Prințul Roșu, a fost un jurnalist, eseist, poet futurist, sindicalist, activist comunist, istoric și om politic democrat român. Ca poet, s-a apropiat de mișcarea de avangardă, explorând un limbaj poetic aflat între constructivism și expresionism, cu accente de suprarealism.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Scarlat_Callimachi_(scriitor)#/media/Fișier:Scarlat_Callimachi_in_December_1966.png

Descendent al familiei boierești Callimachi, cu origini fanariote, Scarlat Callimachi s-a născut la București pe 20 septembrie 1896. Nu trebuie confundat cu străbunul său omonim, domnitorul fanariot Scarlat Callimachi.

A urmat studii universitare în drept la Paris, obținând licența, și s-a implicat activ în presa de stânga, colaborând cu publicații precum Facla, Chemarea și Clopotul. A fost redactor-șef al revistei Punct și director al ziarului Glasul nostru din Botoșani.

În 1933 a fost arestat pentru pamfletul Căderea Babilonului, act care i-a consolidat reputația de opozant fervent al ordinii sociale existente.

Datorită convingerilor sale comuniste, a fost supranumit Prințul Roșu. A desfășurat o activitate publicistică și istorică intensă, publicând izvoare privind istoria României, dar și contribuții la studiul relațiilor româno-ruse.

În perioada regimului comunist, a fost numit director al Muzeului Româno-Rus, instituție creată pentru promovarea relațiilor culturale dintre România și URSS, în spiritul doctrinei Jdanov. A condus acest muzeu până în 1963, când a fost desființat ca urmare a distanțării liderului Gheorghiu-Dej de influența sovietică.

Scarlat Callimachi a încetat din viață la 2 iunie 1975 și a fost înmormântat în Cimitirul Bellu din București.

Distincții

• Medalia „A cincea aniversare a Republicii Populare Române” (24 decembrie 1952), „pentru lupta și munca duse în vederea făuririi, consolidării și prosperării Republicii Populare Române”
• Ordinul „23 August”, clasa a IV-a (12 august 1959), „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”.

Opere

Poezie și proză

• Frunze, 1920
• Tăceri imobile, 1921 (cu ilustrații de Dall Zamphiropol)
• Alb și negru, 1927
• Erotice, 1933
• Octombrie 1917, 1946 (ilustrat de Aurel Mărculescu)
• Căderea Babilonului, E.S.P.L.A., 1956
• Un călător prin U.R.S.S., Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1960
• Ritmuri de clopote, Editura pentru Literatură, 1968.

Studii și articole istorice

• Răscoala țărănească din 1514, condusă de Gheorghe Doja, în Studii, 1949, nr. 2, p. 181–187
• Un istoric olandez despre Ioan Vodă cel Cumplit, în Studii, 1950, nr. 2, p. 158–168
• Un document inedit din anul 1711 privind colaborarea militară româno-rusă, în Studii, 1950, nr. 3, p. 178–179
• Pagini despre Ioan Vodă zis cel Cumplit, scrise în secolul XVI de istoricul francez de La Popelinière, în Studii, 1952, nr. 2, p. 175–185
• Mișcarea de solidaritate din România cu Gh. Dimitrov, în Revista de Istorie, 1962, nr. 2, p. 463–476.