Romulus Guga, poet, prozator, dramaturg și traducător român

Romulus Guga (n. 2 iunie 1939, Oradea, România – d. 17 octombrie 1983, Târgu Mureș, România) a fost un poet, prozator, dramaturg și traducător român.

Romulus Guga s-a născut într-o familie de intelectuali, fiind fiul medicului Ioan Guga și al Șaroltei (n. Ertzey). A urmat clasele primare și gimnaziale la Liceul „Emanoil Gojdu” din Oradea (1946–1952), apoi a continuat studiile liceale la „Gheorghe Barițiu” din Cluj (1952–1954), la Gherla (1954–1955) și la Dej (1955–1956). A obținut licența în filologie la Universitatea din Cluj (1957–1962).

Sursa foto: https://pixabay.com/illustrations/pen-writing-sign-622037/

Înainte de a-și începe activitatea literară, a lucrat ca:
– contabil la Gherla (1956–1957),
– profesor în satul Măcicaș (județul Cluj, 1962–1963),
– metodist la Casa Universitarilor din Cluj (1963–1967),
– secretar literar al Teatrului de Stat din Târgu Mureș (1967–1971),
– redactor-șef al revistei Vatra (1971–1983), pe care a fondat-o în noua sa serie mureșeană alături de Dan Culcer și Mihai Sin.

A colaborat constant la reviste precum Tribuna, Contemporanul și România literară.

În perioada 1970–1974, a publicat cinci romane: Nebunul și floarea (1970), Viața postmortem (1972), Sărbători fericite (1973), Adio, Arizona și Paradisul pentru o mie de ani (ambele în 1974).

În paralel, a fost un dramaturg activ. Piesele sale, precum Speranța nu moare în zori (1973), Noaptea cabotinilor (1978), Evul Mediu întâmplător (1980) și Amurgul burghez (1982), au fost montate pe scenele din Târgu Mureș și din țară, fiind bine primite de public și critici.

Cunoscător al limbii maghiare, a tradus în limba română romanul Csillag a máglyán al lui András Sütő, publicat sub titlul Un leagăn pe cer.

În poezia sa timpurie predomină tonul reflexiv și melancolic, exprimând o permanentă stare de izolare și înstrăinare. Guga a urmărit înnoirea limbajului poetic, optând adesea pentru un registru metaforic auster, dar de o expresivitate aparte, care ilustrează o trăire sumbră și depresivă.

Premii

– Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1970, 1977).

Volume publicate

Poezie

• Bărci părăsite, Editura Pentru Literatură, București, 1968
• Totem, Editura Cartea Românească, București, 1970
• Poezii, ed. îngrijită de Radu Vulpescu, studiu introductiv de Ștefan Augustin Doinaș, Cluj-Napoca, 1986

Romane

• Nebunul și floarea, Editura Dacia, Cluj, 1970
• Viața postmortem, Editura Cartea Românească, București, 1972
• Sărbători fericite, Editura Cartea Românească, București, 1973
• Paradisul pentru o mie de ani, Editura Eminescu, București, 1974
• Adio, Arizona (Spovedania unui naiv făcută în fața unui autor din provincie), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1974

Teatru

• Speranța nu moare în zori, 1973 – o dramă despre confruntarea umană într-un context de criză (război) într-o haltă feroviară
• Noaptea cabotinilor, 1978
• Evul Mediu întâmplător, Editura Eminescu, 1980
• Amurgul burghez, 1982
• Evul Mediu întâmplător (volum antologic, 1984) – conține cele patru piese de mai sus, ediție îngrijită de Voica Foisoreanu-Guga.

Traduceri

• Un leagăn pe cer, de András Sütő, Editura Kriterion, 1972
• Iacob mincinosul, de Jurek Becker, în colaborare cu Iva Paraschiv, Editura Dacia, 1974
• Uimitoarele aventuri ale lui Marco Polo, de Willi Meinck, în colaborare cu Ileana Foișoreanu, vol. I-II, Editura Dacia, 1986.

În onoarea sa, a fost creat Festivalul-Concurs de Poezie și Proză „Romulus Guga”, organizat de Asociația „Nicolae Băciuț”, cu sprijinul Ministerului Culturii și al altor instituții culturale din județul Mureș.

Adaptări

Film

• Speranța nu moare în zori (1976), regia Nae Cosmescu – film TV cu Ștefan Iordache, Valeria Seciu, Ioana Bulcă ș.a.

Teatru radiofonic

• Evul Mediu întâmplător (1990), adaptare radiofonică de Marina Spalas
• Speranța nu moare în zori (1988), adaptare de Alexa Visarion, cu Rodica Tapalagă, Florin Zamfirescu, Ștefan Radof și alții.