Eugen Frunză, poet român

Eugen Frunză (n. 3 septembrie 1917, Mährisch Schönberg, Austria – astăzi Šumperk, Cehia; d. 31 mai 2002) a fost un poet român, cunoscut ca exponent al realismului socialist. A semnat, împreună cu Dan Deșliu, versurile imnului național al Republicii Populare Române, Te slăvim, Românie!, folosit între 1953 și 1977.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Frunză#/media/Fișier:Eugen_Frunză.jpg

Eugen Frunză s-a născut în localitatea Mährisch-Schönberg, unde familia sa se refugiase în timpul Primului Război Mondial. A copilărit în zona Cernăuțiului, tatăl său fiind învățător. A urmat Liceul „Aron Pumnul” din Cernăuți, pe care l-a absolvit în 1926. Apoi s-a înscris la Facultatea de Drept din același oraș, dar după trei ani a abandonat studiile juridice în favoarea Facultății de Litere. Nu și-a finalizat studiile din cauza izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial.

A participat la campania militară de pe frontul de est, iar după război s-a implicat activ în consolidarea regimului comunist din România. Și-a început cariera jurnalistică ca redactor-șef al ziarului Lupta poporului din Suceava, apoi s-a mutat la București, devenind una dintre vocile proeminente ale presei propagandistice.

A ocupat funcții importante în presa comunistă:

• Redactor-șef de secție la Scînteia (1947–1950)
• Redactor-șef adjunct la Flacăra și Contemporanul (1950–1953)
• Redactor la Scînteia (1953–1955)
• Redactor-șef la Flacăra (1957–1960)

Între 1953 și 1955 a fost secretar al Uniunii Scriitorilor și, între 1960–1963, director al Editurii Tineretului. După 1964 a fost exclus din funcțiile de conducere.

Cunoștea foarte bine limba germană și a realizat numeroase traduceri din literatura germană, în special pentru copii.

Eugen Frunză a fost recompensat de statul comunist cu mai multe medalii și ordine:

• Medalia „A cincea aniversare a Republicii Populare Române” (1952)
• Ordinul Muncii clasa a II-a (1953)
• Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a IV-a (1959)
• Medalia „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia” (1961).

Poezie

• Oameni și câști (1959)
• Cântece de veghe (1959)
• Fântâna soarelui (1962)
• Chipul fără noapte (1965)
• Cântece albe (1967)
• Numele tău (1974)
• Cred în lumina voastră (1976)
• Acolo pașii mei vor arde (1977)
• Călător în prag (1988)

Literatură pentru copii

• Ce e tata?, Ed. Ion Creangă, 1974
• Șoim Șoimuleț, Ed. Ion Creangă, 1982
• Vin șoimii vin, Ed. Ion Creangă, 1985

Traducerea Ce e tata? a fost publicată și în limba maghiară sub titlul Édesapám mestersége? (1965).

Traduceri notabile

• Karl May, Winnetou (1967), Testamentul incașului (1971)
• Ludwig Bechstein, Căciula piticului (1969)
• Hans Beseler, Râpa huhurezului (1970)
• Rübezahl. Duhul munților (1970)
• Joseph von Eichendorff, Poezii (1972)
• Friedrich Wolf, Basme pentru copii mari și mici (1973)
• Zâna Ondti. Basme clasice germane (1973)
• Gottfried Keller, Poezii (1975)
• Benno Pludra, Lütt Matten și scoica albă (1977)
• Theodor Storm, Poezii (1979)
• B. Pludra & Renate Totzke-Israel, Acolo doarme șoricelul visător (1984).

A fost comentat favorabil în presa literară a vremii de:

• R. Popescu (Contemporanul, 1960)
• D. Botez (Luceafărul, 1961)
• Al. Săndulescu, Gh. Achitei, G. Dimisianu (Gazeta literară, 1961)
• P. Mareea (Scînteia, 1963)
• C. Baltazar (Viața Românească, 1964)
• A. Martin (Viața Militară, 1971)
• H. Țugui (Cronica, 1971)
• I. Constantin (Despre poeți, 1971)
• M. Minculescu (România literară, 1974)
• G. Muntean (Contemporanul, 1973; România literară, 1981).