Iannis Xenakis, compozitor francez de origine greacă din România

Iannis Xenakis (în greacă: Ιάννης Ξενάκης), născut la 29 mai 1922 în Brăila și decedat la 4 februarie 2001 la Paris, a fost un compozitor și arhitect de origine greacă, stabilit și activând în mare parte în Franța. Opera sa muzicală, remarcabilă prin originalitate, a fost profund influențată de interesele sale în matematică, arhitectură și acustică.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Iannis_Xenakis#/media/Fișier:Iannis_Xenakis_1975.jpg

Xenakis s-a născut într-o familie de greci din Brăila. Tatăl său, Clearhos Xenakis, conducea o agenție de import-export britanică, iar mama, vorbitoare fluentă de franceză și germană și o pianistă talentată, a fost cea care i-a insuflat dragostea pentru muzică. Iannis a fost cel mai mare dintre trei frați – ceilalți devenind, respectiv, pictor și profesor de filosofie în Statele Unite.

După moartea mamei în 1927, copiii au fost crescuți de guvernante de diverse naționalități: franceze, engleze și germane. În 1932, Iannis se mută în Grecia, iar din toamna anului 1938 locuiește în Atena, unde se pregătește pentru admiterea la Institutul Politehnic. Deși reușește la examen, nu apucă să înceapă cursurile, deoarece instituția este închisă în urma invaziei Italiei fasciste în Grecia.

În acea perioadă tulbure, Xenakis se implică activ în mișcarea de rezistență. Este arestat de autoritățile fasciste italiene și, ulterior, de cele naziste germane pentru participarea la manifestații împotriva ocupației. Pe 1 ianuarie 1945 este grav rănit de un obuz britanic, în urma căruia își pierde un ochi. După externarea din spital, continuă să participe la acțiuni politice clandestine.

Urmărit de autoritățile grecești, reușește să fugă prin Italia și ajunge la Paris. Între timp, în Grecia este condamnat la moarte, în lipsă, sub acuzația de terorism politic. În decembrie 1947, începe să lucreze ca inginer în atelierul celebrului arhitect Le Corbusier.

Pasionat de știință și tehnologie, Xenakis fondează Centrul de studii de matematică și automatică muzicală (CÉMAMU – Centre d’études de mathématique et automatique musicales), un laborator dedicat explorării intersecției dintre matematică, informatică și muzică. A fost printre primii compozitori care au folosit calculatoare pentru realizarea creațiilor muzicale.

Compoziții reprezentative

• Métastasis (1954)
• Nomos Alpha, pentru violoncel solo (1966)
• Jonchaies (1977)
• Shaar (1982)
• Akea (1986)
• Waarg (1988)
• Roaï (1991).