Werner Bossert, poet de limbă germană originar din România

Născut la 28 mai 1918 în Sibiu, Werner Bossert a fost un poet de expresie germană, autodidact și o personalitate activă în viața culturală românească din secolul XX. De-a lungul vieții, a practicat diverse meserii: legător de cărți, marinar, prelucrător de metale, jurnalist, scenograf, director de casă de cultură și bibliotecar.

Sursa foto: https://pixabay.com/illustrations/pen-poetry-write-book-writer-poem-5321624/

În 1938 a fost înrolat în armata română, iar în 1941 a fost transferat în armata Germaniei naziste. Din cauza convingerilor sale antifasciste, a fost repartizat doar în unități de muncă pe teritoriul Germaniei. După încheierea războiului, s-a întors în România, unde a activat în domeniul cultural și a publicat, în 1946, o serie de poezii cu tematică revoluționară, traduse în limba română.

A lucrat o perioadă la biblioteca Muzeului Brukenthal din Sibiu și a condus, între 1950 și 1952, cercul literar Neue Horizonte, afiliat cenaclului „Orizonturi Noi”. A condus până în 1956 cenaclul literar Heinrich Heine, fiind urmat la conducere de Richard Jakobi. A fost membru al Consiliului Uniunii Scriitorilor din România în perioada 1968–1972.

În 1988 a emigrat în Republica Federală Germania și s-a stabilit la Hamburg.

Viața personală
Werner Bossert a fost căsătorit de cel puțin trei ori, ultima soție fiind Oltea Vacariuc, sora scriitorului Paul Dragoș Vacariuc.

Lucrări publicate (selectiv)

• Frischer Wind, 1953
• Strom des Lebens, 1956
• Sterne bleiben, 1963
• 72 Sonette, 1964
• Isotope, 1966
• Küsse trinken sich tot, 1970
• Poezii, în română, traduse de Ștefan Augustin Doinaș, 1965
• Das Entlein (carte pentru copii), 1966

Traduceri

• Die Festung der Seele de Mircea Avram, tradusă în germană de Werner Bossert, 1948.