Mariana Șora, scriitoare română

Mariana Șora (născută Marianne Klein, 26 mai 1917, Budapesta – 19 decembrie 2011, München) a fost o scriitoare română remarcată în special ca traducătoare, eseistă și critic literar, preocupată deopotrivă de literatura română și de cea universală.

S-a născut într-o familie cu origini maghiaro-evreiești, stabilită la Timișoara după Primul Război Mondial. Limba sa maternă a fost germana, dar a învățat limba română și a urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București (1934–1938), unde a obținut licențe în filosofie și filologie. A fost una dintre cele mai strălucite studente ale lui Mircea Eliade, alături de viitorul ei soț, Mihai Șora.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/pen-feather-pen-ink-gold-writing-631321/

În 1939, după căsătorie, l-a urmat pe Mihai Șora la Paris, unde ambii beneficiau de burse acordate de statul francez. A absolvit studii postuniversitare de literatură franceză la Sorbona și, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a urmat cursuri de literatură engleză la Universitatea din Grenoble. După război, s-a întors la Paris, unde a lucrat în cadrul Legației României, până la repatrierea forțată din 1948, când soțul său, aflat într-o vizită în România, nu a mai putut reveni în Franța.

Revenită în România, a activat ca asistentă la Catedra de limba germană a Facultății de Litere din București (1950–1952), dar a fost înlăturată în timpul epurărilor politice. Ulterior, s-a remarcat ca traducătoare și lexicograf, participând la realizarea dicționarelor german-român (1957) și român-german (1963), și colaborând la traducerea unor opere fundamentale ale literaturii universale, precum Castelul de Franz Kafka și Onoarea pierdută a Katharinei Blum de Heinrich Böll.

În 1977, a emigrat în Germania, stabilindu-se la München după un an petrecut la Köln. A colaborat la emisiunile în limba română ale postului BBC și și-a continuat activitatea literară, publicând romane, eseuri, proză scurtă, jurnale și memorii. A întreținut o amplă corespondență cu figuri marcante ale culturii române și europene, precum Emil Cioran, Eugen Ionescu, Mircea Eliade și Ov. S. Crohmălniceanu.

În scrierile sale, Mariana Șora reflectează asupra condiției umane, fragilității memoriei și rolului culturii în fața uitării. Volumul memorialistic O viață-n bucăți (1992) rememorează perioada petrecută în Franța în timpul războiului, evocând figuri emblematice ale epocii interbelice. Până la sfârșitul vieții, a rămas fidelă ideii că memoria culturală trebuie păstrată și transmisă generațiilor viitoare, chiar și în fața inevitabilei efemerități a existenței.