Ernest Spirt, poet francez de origine română

Ernest Spirt, cunoscut sub pseudonimul Claude Sernet (n. 24 mai 1902, Târgu Ocna, România – d. 16 martie 1968, Paris), a fost un poet francez de origine română.

Ernest Spirt s-a născut într-o familie evreiască, fiind primul copil al unui medic generalist. Copilăria sa a fost profund marcată de antisemitismul virulent care afecta România în acea perioadă. În timpul Primului Război Mondial, el și sora sa mai mică, Colomba, au fost separați de familie.

În 1920 se înscrie la Facultatea de Drept din București, unde se împrietenește cu scriitori și poeți de avangardă care publicau în revistele Flacăra, Sburătorul și 75 HP. Primele sale texte sunt publicate în 1924 sub pseudonimul Mihail Cosma, în revista 75 HP, alături de prietenii săi Victor Brauner și Ilarie Voronca, cumnatul său.

Ernest Spirt à Bucarest en 1925.

Camino440 – Operă proprie

• CC BY-SA 3.0
• Fișier:Sernet1925.jpg
• Încărcată: 10 aprilie 2008

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Claude_Sernet#/media/Fișier:Sernet1925.jpg

În 1925, din cauza intensificării antisemitismului, tatăl său îl trimite să-și continue studiile la Facultatea de Drept din Pavia, Italia. În 1926 ajunge pentru prima dată la Paris, unde intră în cercuri artistice și literare, cunoscându-i pe Arthur Adamov, Benjamin Fondane și membrii grupului Le Grand Jeu.

Pe 18 februarie 1928, poezii de-ale sale sunt citite în cadrul unei manifestări artistice organizate de Adamov la Studio des Ursulines. În aceeași primăvară, împreună cu Adamov, lansează revista Discontinuité, care apare într-un singur număr. Tot atunci adoptă pseudonimul Claude Sernet, o anagramă a prenumelui său românesc, Ernest.

În 1929, împreună cu Adamov și Lumbroso, publică broșura Mises au point, o reflecție asupra eșecului revistei Discontinuité.

În 1933 coordonează numărul 4 al Cahiers jaunes, intitulat „cinéma 33”, unde publică un scenariu. Îi apar poezii și în reviste precum Journal des Poètes, Le Phare de Neuilly și Les Nouvelles littéraires.

În 1937, la vârsta de 35 de ani, își publică primul volum de poezie, Commémorations, pe cont propriu, exprimând deja un pesimism profund. Un an mai târziu, apare Un jour et une nuit.

Mobilizat în octombrie 1939, Sernet este luat prizonier la Sedan în iunie 1940. După un periplu prin mai multe lagăre din estul Franței, evadează în mai 1941 și se refugiază în sudul țării, aproape de Narbonne. Acolo colaborează cu revista Méridien și cu L’Éternelle revue, precum și cu volume colective, cum ar fi L’Honneur des poètes.

După eliberarea Franței, Sernet se alătură intelectualilor din mișcarea pentru Pace și Partidului Comunist Francez. Publică în tiraje restrânse, iar din 1950 colaborează cu Editura Pierre Seghers.

Ulterior, poezia sa devine marcată de o profundă angoasă existențială, reflectând durerea interioară a condiției umane. Alături de alți scriitori francezi de origine română – Ilarie Voronca, Benjamin Fondane, Emil Cioran și Eugène Ionesco – Sernet explorează latura întunecată a umanului.

Volume publicate (selecție):

• Commémorations, 1937
• Un jour et une nuit, 1938
• Poèmes dus, 1950
• Jour après jour, 1951
• D’une suite sans fin, 1953
• Avec les mêmes mots, 1954
• Fidèle Infidèle, 1955
• Étapes, 1956
• Aurelia (poem lung în alexandrini), 1958
• Les Pas recomptés (antologie), 1962
• Ici Repose, 1966
• À Jacques Hérold, 1969 (postum)

A scris și numeroase prefețe și a realizat traduceri din literatura română. Printre prefețele semnificative se numără cele pentru:

• Benjamin Fondane – L’exode
• Tristan Tzara – Les Premiers poèmes
• Roger Gilbert-Lecomte – Monsieur Morphée empoisonneur public
• Tristan Tzara – 40 chansons et déchansons.

Claude Sernet a murit la Paris în primăvara anului 1968.