Pe 23 mai 1919, s-a pus piatra de temelie a viitorului Teatru „Cărăbuș”

La data de 2 iulie 1919, Constantin Tănase inaugura Grădina Cărăbuș cu spectacolul „Pisică pe orez”. Cu toate acestea, începuturile oficiale ale teatrului se conturează ceva mai devreme, în primăvara aceluiași an, pe 23 mai, când s-a pus piatra de temelie a viitorului Teatru „Cărăbuș”. Acesta a fost ridicat pe locul unde funcționa anterior Grădina de vară „Amicii orbilor”, situată pe strada Academiei, după planurile arhitectului Van Saanen.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Constantin_Tănase#/media/File:VisulTanase.jpg

Inaugurarea grădinii s-a desfășurat într-o atmosferă festivă, în prezența unui public select – actori, jurnaliști, prieteni ai teatrului – unde s-a băut vin roșu și s-au ciocnit cupe de șampanie. În acel context, actorul Constantin Mărculescu, de la Teatrul Național, a rostit următoarele versuri:

„Se-ntemeiază Templul comediei / Și-or pune–n taie piatra-a temeliei / Tănase, care-i un vestit ghiduș / Cu nasu-i lung, de-aici și pân’ la Huși / Și Grigorescu, negru ca un tuș… / De ce-l numiși tu Teatrul „Cărăbuș”?“

Tănase i-a oferit un răspuns pe măsură, consemnat ulterior în ziarul „Rampa”:

„Când m-am uitat la planul grădinii, am văzut că semăna cu un cărăbuș. Și cum se spunea că insecta asta era ținută de egipteni ca semn de bun augur, am adoptat numele.”

Alături i-a fost N. Grigorescu-Tuciu, menționat și în versurile lui George Ranetti, sprijinitor constant al proiectului teatral.

Spectacolul de deschidere, „Pisică pe orez” de C. Solomonescu și M. Rădulescu, a reprezentat un adevărat eveniment cultural pentru Bucureștiul anilor 1919.

Printre miile de spectatori prezenți la acel debut memorabil s-a numărat și Mircea Zirra, pe atunci doar un copil. Amintirea sa, consemnată ulterior în volumul „Teatrele și grădinile de vară ale Bucureștilor de altădată”, evocă un moment de magie pură:

„În vara anului 1919, am intrat pentru prima oară în arena „Cărăbuș” de pe strada Academiei și am văzut o grădină cu 2.000 de locuri, fără niciun scaun gol. Abia am avut timp să mă mir de cele văzute, că luminile s-au stins, orchestra a început să cânte, cortine strălucitoare s-au ridicat una câte una. Au apărut două fracuri elegante, apoi patruzeci de picioare frumoase, încă douăzeci de fracuri, două toalete de seară… și în final, un domn cu un nas imens și un tunet de aplauze. Așa l-am văzut pentru prima oară pe Tănase, în deschiderea primei stagiuni de vară a Teatrului „Cărăbuș”. Aveam doar 11 ani, dar mirajul acelui spectacol m-a fermecat pentru totdeauna.”

Spectacolul se deschidea cu un prolog intitulat „Arca lui Noe”, o satiră vizuală sub forma unei parade de costume fanteziste, purtate de personaje alegorice contemporane – politicieni, speculanți, afaceriști, îndrăgostiți –, care sugerau o lume în derivă, dar plină de culoare. Finalul prologului aducea un Tănase plin de vervă și sarcasm, stârnind ropote de râs și aplauze.

Urmășul Teatrului „Cărăbuș” este actualul Teatru de Revistă „Constantin Tănase”.

Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” este un teatru de comedie din București, situat pe Calea Victoriei, în clădirea cunoscută sub numele de Sala Savoy. În perioada interbelică, instituția purta denumirea de Teatrul „Cărăbuș”.

Considerat cel mai important teatru de revistă din România, Teatrul „Constantin Tănase” a contribuit esențial la dezvoltarea acestui gen artistic, promovând umorul, satira și muzica într-o formulă scenică unică. De-a lungul timpului, pe scena sa au evoluat unele dintre cele mai cunoscute figuri ale teatrului de revistă, precum: Constantin Tănase, Maria Tănase, Dan Demetrescu, Vasile Tomazian, Marilena Bodescu, Horia Căciulescu, Radu Zaharescu, Horia Șerbănescu, Alexandru Arșinel, Stela Popescu, Nicu Constantin, Cristina Stamate, Anda Călugăreanu și mulți alții.

Până în 1991, teatrul dispunea de trei scene permanente:

• Sala Savoy (Calea Victoriei 33–35),
• Sala Victoria (Calea Victoriei 174),
• Grădina Boema.

În prezent, spectacolele se desfășoară în Sala Savoy și, pe timpul verii, în Grădina Herăstrău.

Nașterea revistei moderne românești este strâns legată de activitatea lui Constantin Tănase și de Compania Cărăbuș, fondată la 2 iulie 1919. La acea vreme, teatrul funcționa la adresa Str. R. Poincaré nr. 32 (actuala Str. Academiei).

După închiderea companiei Cărăbuș în 1939 și moartea lui Tănase în 1945, teatrul a continuat să existe sub diferite denumiri:

• Ansamblul de Estradă,
• Teatrul de Stat de Estradă,
• Teatrul Satiric-Muzical Constantin Tănase (începând cu 1962).

Abia în 1990, instituția a primit numele actual, sub care funcționează și astăzi: Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”.