20 mai 1134 – prima atestare documentară a localității Tecuci

Potrivit unei lucrări publicate în Convorbiri literare de Alexandru Papadopol-Calimah, în anul 1893, și reluată ulterior în Dicționarul geografic, statistic și istoric al județului Tecuciu (1897) de Theodor Ciuntu, precum și în Marele dicționar geografic al României (1902), se face referire la un document datat 20 mai 1134. Acest hrisov, atribuit lui Ivanco Rostislavovici, domn al Bârladului, menționează orașul Tecuci într-un context comercial.

Sursa: https://tecuci.weebly.com/istoric.html

History Museum „Teodor Cincu” Tecuci

Munteanu Viorel – Operă proprie

• CC BY-SA 4.0
• Fișier:Muzeul de Istorie „Teodor Cincu”, Tecuci.jpg
• Creată: 30 martie 2015
• Încărcată: 1 octombrie 2023

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Tecuci#/media/Fișier:Muzeul_de_Istorie_„Teodor_Cincu”,_Tecuci.jpg

Concret, documentul oferă privilegii negustorilor din Misivria sau Mesembria, scutindu-i de plata vămii pentru mărfurile descărcate în Galați. În schimb, vama trebuia achitată în orașe precum Bârlad și Tecuciu, precum și în alte localități din domeniul domnesc. Astfel, Tecuci apare în acest hrisov drept un punct vamal important, fapt care ar sugera existența unei forme de organizare urbană încă din prima jumătate a secolului al XII-lea.

Documentul, cunoscut în istorie sub denumirea de „Diploma Bârlădeană”, ar fi fost descoperit în Rusia, printre documentele ce ar fi aparținut lui Dimitrie Cantemir. El a fost publicat și comentat pentru prima oară de către Bogdan Petriceicu Hasdeu, în anul 1869, atât în Instrucțiunea publică la Iași, cât și în ziarul Traian la București.

Totuși, veridicitatea acestui document a fost pusă sub semnul întrebării de istorici precum P. P. Panaitescu, care a susținut că atât această diplomă, cât și alte acte similare ar fi fost falsuri realizate de Hasdeu. Astfel, din punct de vedere istoric, prima atestare certă și verificabilă a localității Tecuci rămâne o scrisoare din 1 septembrie 1435, trimisă regelui Poloniei, Vladislav al III-lea. În acest document se menționează faptul că Iliaș Voievod s-a împăcat cu fratele său Ștefan, oferindu-i, printre altele, și orașul Tecuci. Această sursă atestă, de asemenea, statutul administrativ al orașului în cadrul organizării interne a Moldovei.

Așadar, chiar dacă hrisovul din 1134 este considerat de unii cercetători ca fiind discutabil, el a stat la baza unei tradiții documentare care plasează existența orașului Tecuci într-un context istoric mult mai timpuriu decât majoritatea localităților din regiune.