Ernő Gáll, filosof evreu din România

Ernő Gáll (n. 4 aprilie 1917, Oradea – d. 18 aprilie 2000, Cluj) a fost un filosof evreu din România, ales membru corespondent al Academiei Române în anul 1974.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ernő_Gáll#/media/Fișier:Gáll_Ernő_szociológus.jpg

A absolvit Facultatea de Drept și Filosofie a Universității din Cluj, obținând titlul de doctor în filosofie în 1968. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, familia sa a fost deportată și exterminată la Auschwitz, iar el însuși a supraviețuit deportării în lagărul de concentrare de la Buchenwald.

După război, s-a întors la Cluj, unde a devenit redactor la publicațiile „Igazság” și „Utunk”. Din 1948, a ocupat funcții academice la Universitatea Bolyai, unde a fost conferențiar și ulterior prorector.

Activitatea sa științifică s-a concretizat în numeroase lucrări de filosofie și sociologie, dintre care amintim:

• Sociologia burgheză din România (1958)
• Intelectualitatea în viața socială (1965)
• Idealul prometeic (1970)
• A humanizmus viszontagságai [Peripețiile umanismului] (1972)
• Tegnapi és mai önismeret [Autocunoaștere ieri și azi] (1975)
• Az erkölcs dilemmái [Dilemele eticii] (1981)
• Az ezredforduló kihívása [Sfidarea sfârșitului de mileniu] (1986)
• A nacionalizmus színeváltozásai [Schimbarea la față a naționalismului] (1994)

Distincții

• Medalia Muncii (14 septembrie 1953)
• Ordinul „23 August” clasa a IV-a (12 august 1959) – „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”
• Ordinul Meritul Cultural, clasa a II-a (1971) – acordat cu prilejul aniversării a 50 de ani de la înființarea Partidului Comunist Român.