Aurelia Cionca, pianistă, profesoară și compozitoare română

Aurelia Cionca s-a născut la 16 mai 1888 în București și a murit în același oraș, la 17 decembrie 1962. A fost una dintre cele mai distinse pianiste și profesoare de pian ale României, formând generații de muzicieni printre care se numără Dinu Lipatti, Dan Mizrahi și Eugen Ciceu.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Aurelia_Cionca#/media/Fișier:Aurelia_Cionca.jpg

Cariera sa remarcabilă a început de timpuriu. În anul 1895, regina Elisabeta a României (cunoscută și sub pseudonimul literar Carmen Sylva) a întâlnit-o pentru prima oară și, impresionată de talentul ei precoce, a sprijinit-o în dezvoltarea carierei muzicale. Datorită acestui sprijin, tânăra pianistă a avut șansa de a cânta, încă din copilărie, în fața unor muzicieni celebri precum Bronisław Huberman, Jan Kubelík, Alfred Grünfeld și Pablo de Sarasate.

A debutat în public la vârsta de 9 ani, când a susținut un recital în cadrul adunării generale a societății ASTRA de la Beiuș, în august 1898, impresionând prin talentul său deosebit.

Studiile muzicale începute în România le-a continuat între 1903–1906 la Conservatorul Regal de Muzică din Leipzig, unde a fost eleva preferată a renumitului profesor Alfred Reisenauer, discipol al legendarului Franz Liszt.

După finalizarea studiilor, a susținut numeroase concerte în marile centre muzicale europene – Viena, Leipzig, Varșovia, Berlin, Oranienburg și Budapesta –, fiind apreciată pretutindeni pentru tehnica și sensibilitatea sa interpretativă. În paralel, a desfășurat o activitate pedagogică intensă la Conservatorul din București, contribuind esențial la formarea artistică a mai multor generații de pianiști români.

A fost, totodată, și compozitoare, una dintre lucrările sale notabile fiind ciclul de lieduri „Patru balade galbene” pe versuri de Federico García Lorca.

Un moment important în cariera sa artistică a fost premiera creației postume a lui Franz Liszt – Rapsodia română, lucrare descoperită în 1931 la Weimar de Octavian Beu. Aurelia Cionca a interpretat această piesă în premieră mondială la 17 decembrie 1931, pe scena Ateneului Român din București. Ulterior, pe 19 aprilie 1932, a susținut un recital la Casinoul Militar din Timișoara, în cadrul unui turneu dedicat orașelor culturale din Transilvania.

Pentru meritele sale artistice, a fost recompensată cu numeroase distincții:

• Titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Române (26 august 1954), pentru contribuția sa excepțională la dezvoltarea artei;
• Ordinul Muncii clasa I (2 iunie 1959), cu ocazia aniversării a 70 de ani de viață, în semn de recunoaștere a activității sale îndelungate și valoroase în domeniul artistic.

Aurelia Cionca a fost, de asemenea, mătușa pianistei Nina Cionca, fiica fratelui său.