Eftimie Murgu, avocat român, revoluționar pașoptist, profesor de filosofie

Eftimie Murgu (n. 28 decembrie 1805, Rudăria, Caraș-Severin – d. 8 mai 1870, Budapesta) a fost un avocat, revoluționar pașoptist, profesor de filosofie, unul dintre întemeietorii învățământului filosofic românesc și politician.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Eftimie_Murgu#/media/Fișier:Eftimie_murgu.jpg

Eftimie Murgu s-a născut în satul Rudăria, județul Caraș-Severin, într-o familie cu rădăcini militare. Tatăl său, Simeon, ofițer în Regimentul 13 Grăniceri Români bănățeni din armata austriacă, și mama sa, Camelia, provenind din Bănia, l-au susținut în educația sa. După ce familia s-a mutat la Caransebeș în 1815, Eftimie a început să studieze în această localitate, continuându-și educația filosofică la Seghedin și apoi la Budapesta, unde a obținut diploma de Drept în 1830. A devenit cunoscut ca un apărător al originii latine a românilor, răspunzând publicațiilor care negau acest fapt.

În 1834, Murgu s-a mutat în Moldova pentru a preda filosofia la Gimnaziul din Iași, care ulterior a devenit Academia Mihăileană. Aici, Murgu a fondat catedra de filosofie și a promovat idei revoluționare care l-au făcut să fie considerat o amenințare de către boierimea conservatoare. Din cauza legăturilor sale cu opoziția, a fost nevoit să demisioneze.

După ce a părăsit Iașiul, Eftimie Murgu s-a mutat la București, unde a continuat să predea filosofie și să desfășoare activități politice subversive. A fost mentor al unor viitori lideri ai Revoluției din 1848, precum Nicolae Bălcescu și C.A. Rosetti. În această perioadă, Murgu a fost implicat în formarea unei societăți secrete, care avea scopul de a milita pentru independența României și instaurarea unui regim republican. A fost arestat pentru activitățile sale subversive și trimis la Sibiu.

După detenție, Murgu s-a stabilit la Lugoj, unde a continuat să promoveze ideea unirii românilor și să lupte pentru emanciparea bisericii ortodoxe românești. A fost, de asemenea, un susținător al mișcării pentru unirea românilor din diferite provincii. A fost condamnat la închisoare de către autoritățile austro-ungare, dar a fost eliberat după un timp. În 1848, Murgu a regrupat forțele proromânești din Banat și a convocat Marea Adunare Națională de la Lugoj, unde au fost adoptate rezoluții importante pentru apărarea drepturilor românilor din zonă.

În 1848, Murgu a fost ales deputat în Parlamentul lui Lajos Kossuth, fiind un orator remarcabil. A susținut cauza românilor din Transilvania și a fost implicat în activitățile legislative ale guvernului maghiar revoluționar.

După înăbușirea Revoluției din 1848 și capitularea de la Șiria, Murgu a fost arestat și condamnat la moarte. Pedeapsa a fost comutată ulterior în închisoare și confiscarea bunurilor. A fost eliberat în 1853, dar s-a retras din viața politică. A locuit o perioadă în Vechiul Regat, iar mai târziu în Ungaria, unde a fost ales din nou deputat în 1861.

Eftimie Murgu a continuat să fie activ în viața politică până la sfârșitul vieții sale. S-a stins din viață pe 8 mai 1870, la Budapesta, fiind înmormântat în cimitirul Rerepesy. Osemintele sale au fost aduse în țară în 1932 și reînhumate la Lugoj.

Lucrări

• Widerlegung der Abhandlung…, Ofen, 1830
• Despre congresul memorandiștilor sârbi, Pesta, 1865
• Discursuri parlamentare din 1848-1849
• Cursuri de filozofie predate la Academia Mihăileană, Iași, 1835

Bibliografie

• Varga, Attila – Eftimie Murgu și percepția elitei ecleziastice din Banat la 1848-1849, în Biografii pașoptiste. Editura Academiei Române, București, 2006.
• Cionchin, Ionel – Eftimie Murgu – Zeul românilor bănăţeni, în Din galeria oamenilor de seamă, editura Ando Tours, Timișoara, 2002.
• Cosma, Aurel jr. – Bănăţeni de altă dată, vol. I, Timișoara, 1933.
• Mariana Neguțu – In memoriam – Eftimie Murgu (1805-1870), Muzeul Național de Istorie a României, nr. 17/2005, București.
• Suciu, D. I. – Revoluția de la 1848-1849 în Banat, Editura Academiei R.S.R., București, 1968.