Dionisie Florianu, general român

Dionisie Florianu, cunoscut și sub forma germanizată Dionysius Florianu, s-a născut la 3 mai 1856, în Racovița, pe atunci parte a Imperiului Austriac, și a murit la 13 iulie 1921, la Viena. A fost un înalt ofițer român în cadrul armatei imperiale austro-ungare (K.u.K.), ajungând în 1917 la gradul de general-maior și fiind înobilat de împăratul Carol I al Austriei cu titlul von Oltrákovicza, însemnând „de Olt-Racovița”.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Dionisie_Florianu#/media/Fișier:Dionysius_Florianu.png

Fiul preotului greco-catolic Petru Florianu, Dionisie a urmat școala primară confesională din satul natal, iar mai târziu Gimnaziul Superior din Blaj, pe care l-a absolvit cu rezultate excelente în 1876. Provenind dintr-o familie cu resurse financiare modeste, a fost îndrumat spre cariera militară. A urmat Școala de Cadeți afiliată Regimentului 31 de infanterie din Sibiu, apoi a fost transferat în 1879 la Regimentul 50 din Alba Iulia. În 1881 a devenit locotenent, iar până în 1887 ajunsese locotenent-major.

Florianu a urcat treptat în ierarhia militară, fiind căpitan clasa a II-a în 1893, iar în perioada 1900–1902 a condus o companie în Sighetu Marmației. Din 1906 până în 1910 a fost comandant de batalion în Regimentul 33 din Arad cu grad de maior. Ulterior, ca locotenent-colonel, a ocupat funcții de stat major și comandă militară în zone strategice, precum Krivošije, pe Coasta Dalmației.

În 1914, după pensionare cu gradul de colonel, a fost decorat cu Ordinul Coroanei de Fier, clasa a III-a, dar curând a fost reactivat și numit inspector în cadrul Comandamentului din Leitmeritz. În noiembrie 1917, a fost avansat la gradul de general de brigadă (Generalmajor) și decorat cu Ordinul Franz Joseph. În 1918, a fost înălțat la rang nobiliar, primind particula von Oltrákovicza.

După încheierea războiului, a fost ridicat în România la gradul de general de divizie, contribuind la reorganizarea armatei române din Transilvania în calitate de locțiitor al comandamentului militar al Consiliului Dirigent din Sibiu. A fost decorat cu Ordinul Coroana României în grad de comandor.

Generalul Florianu a avut și o implicare notabilă în viața culturală. A fost membru al Comitetului Fondului școlastic al Regimentului Orlățean (1919–1921) și al Comitetului Central al ASTRA, ocupând funcția de președinte al Comisiei de loterie în 1921. A corespondat, printre alții, cu scriitorul ceh Jan Urban Jarnik, cunoscut din perioada de serviciu militar comun.

Dionisie Florianu a murit brusc pe 13 iulie 1921, la Viena, și a fost înmormântat acolo. Soția sa, Marianne Wiehart, i-a supraviețuit doar câțiva ani.

Deși a trăit mai ales în afara Transilvaniei, memoria sa a rămas vie în satul natal. Localnicii își amintesc cu mândrie de momentul din septembrie 1916, în timpul Primului Război Mondial, când colonelul Florianu a revenit în Racovița și le-a vorbit militarilor din sat, ordonându-le să campeze în afara așezării, pe „Părăul Vălcelelor”.