Letiția Pappu, prozatoare, poetă și traducătoare română

Letiția Pappu, (n. Laetitia Pappu, 20 noiembrie 1912, București – d. 2 mai 1979, București) a fost o prozatoare, poetă și traducătoare română.

Letiția Pappu s-a născut la București, fiica lui Iacob Pappu, funcționar, și a Italiei (n. Beitelli). A absolvit liceul în 1930, la București. Între 1930 și 1943 a urmat cursurile Facultății de Litere din București, completându-și studiile la Paris (1936–1939). A activat ca profesor de liceu în Turda (1939–1944) și Cluj (1944–1948), apoi ca lector de limba franceză la Universitatea din București (1948–1955) și la Institutul Pedagogic din Pitești.

Letiția Pappu a debutat în 1937 cu poezii publicate în Gând Românesc. Primul volum editorial, Cercul alb, a apărut în 1945. A colaborat cu numeroase reviste literare: Pagini literare, Claviaturi, Universul literar, Viața Românească, Flacăra, Steaua, Luceafărul, România literară ș.a.

Sursa foto: AI

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/ink-pen-write-writing-tool-pen-865998/

A abordat atât lirica (Lângă un geam deschis, 1955; Noi, cei vii, 1963), cât și proza de ficțiune. Romanele și nuvelele sale – Sub arșița verii (1957), Între două oglinzi (1965), Succes (1971), Moartea tânărului veteran (1978), Suita dramatică (1959), Mărul cunoștinței (1968) – reflectă medii intelectuale și conflicte interioare, într-un stil introspectiv și adesea atemporal.

În nuvela Cercul alb (1945), Papii a reușit să evite convenționalismul romantic printr-o perspectivă narativă inversată și prin tehnica manuscrisului găsit, amintind de influențele lui E.T.A. Hoffmann și Emily Brontë. Totuși, în ansamblu, creația sa a fost percepută ca o literatură de salon, lipsită de angajare în realitățile istorice ale epocii.

Criticii literari au remarcat absența unei viziuni puternice asupra destinului uman și un stil mai degrabă descriptiv, apropiat de un registru de proces-verbal decât de cel artistic. Romanul Succes (1971) anticipează, involuntar, proza comportamentală vidată de semnificație, iar Moartea tânărului veteran (1978) încearcă o retroproiecție istorică, păstrând însă aceeași senzație de inautenticitate.

Opera

Poezie

• Lângă un geam deschis, 1955
• Noi, cei vii, 1963

Proză

• Cercul alb, nuvelă, 1945
• Sub arșița verii, roman, 1957
• Suita dramatică, nuvele, 1959
• Între două oglinzi, roman, 1965
• Mărul cunoștinței, nuvele, 1968
• Succes, roman, 1971
• Moartea tânărului veteran, roman, 1978

Traduceri (în colaborare)

• Dimos Rendis, Pământul Patriei, 1953
• Romain Rolland:
  • Marile iubiri creatoare. De la Eroica la Appassionata, 1962
  • Beethoven. Marile epoci creatoare, vol. I-III, 1965–1967
  • Iubirile lui Beethoven (Suplimente și completări), 1967.