Virgil Cândea, istoric al culturii române

Virgil Cândea (n. 29 aprilie 1927, Focșani – d. 16 februarie 2007, București) a fost un istoric al culturii române, membru titular al Academiei Române din 1993.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Virgil_Cândea#/media/Fișier:Virgil_Cândea.01.jpg

Virgil Cândea și-a făcut studiile primare în București, pe șoseaua Kiseleff, iar liceul l-a urmat la prestigiosul Colegiu Național „Sfântul Sava”, unde i-a avut ca profesori pe personalități de marcă precum Șerban Cioculescu, Eugen Ionescu și Pamfil Georgian. Printre colegii săi s-au numărat viitori istorici, filologi și compozitori de renume.

A urmat mai multe specializări universitare la Universitatea din București:

• Drept (1945–1949),
• Filosofie (1946–1950),
• Filosofie clasică (1950–1952),
• Teologie ortodoxă (1951–1955).

Dezamăgit de reforma învățământului filosofic din 1948, a ales să continue studiile teologice. În 1970, a obținut titlul de doctor în filosofie, cu teza „Filosofia lui Dimitrie Cantemir”.

Virgil Cândea a activat timp de 11 ani la Biblioteca Academiei Române, începând din 1950, unde a lucrat în bibliografie și documentare științifică. A fost:

• Șef al Secției de documentare (până în 1961),
• Director al Secretariatului Asociației Internaționale de Studii Sud-Est Europene (1963–1968),
• Cercetător principal la Institutul de Studii Sud-Est Europene (1968–1972),
• Secretar al Asociației Culturale „România” (1972–1990).

A predat istoria relațiilor internaționale, istoria culturii și arta religioasă în numeroase instituții:

• Facultatea de Drept (1963–1966),
• Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” (1980–1982),
• Facultatea de Istorie (1990–1991),
• Facultatea de Teologie Ortodoxă (din 1993).

A susținut cursuri în străinătate, la Geneva, Napoli, Strasbourg, Beirut, Roma și altele.

Virgil Cândea a desfășurat cercetări esențiale privind:

• Istoria culturii și ideilor din sud-estul Europei;
• Umanismul românesc (Stolnicul Constantin Cantacuzino, Dimitrie Cantemir);
• Descoperirea manuscriselor românești în diaspora;
• Redefinirea modernizării culturii române în secolele XVII–XVIII.

A publicat volume importante:

• Pagini din trecutul diplomației românești (1966, coautor),
• Rațiunea dominată. Contribuții la istoria umanismului românesc (1979),
• Mărturii românești peste hotare,
• Mică enciclopedie de izvoare externe privind istoria și cultura poporului român.

Este recunoscut pentru descoperirea:

• Letopisețului Țării Românești (1291–1664) în versiune arabă (Liban),
• Manuscrisului original în latină al lucrării Creșterea și descreșterea Imperiului Otoman, scrisă de Dimitrie Cantemir (Harvard),
• Primei traduceri arabe a Divanului lui Cantemir,
• Icoanelor melkite (post-bizantine), în comunități arabe din Orientul Apropiat.

Virgil Cândea a fost apropiat al unor mari duhovnici ortodocși: pr. Gheorghe Roșca, pr. Cleopa Ilie, pr. Petroniu Tănase, pr. Sofian Boghiu, pr. Adrian Făgețeanu, pr. Dumitru Stăniloae, alături de care a întreținut un dialog profund între teologie și cultură.

Recunoaștere și distincții

• Membru corespondent al Academiei Române (1991), membru titular (1993);
• Premiul „Nejib Habib” al Universității din Geneva;
• Ordinul Național al Cedrilor (Liban), în grad de ofițer;
• Nu a primit distincții din partea statului român.

A fost:

• Membru al Uniunii Scriitorilor (din 1971),
• Membru al Asociației Istoricilor Americani,
• Cercetător la Centrul „Woodrow Wilson” din Washington (1984),
• Director al Universității Euro-Arabe din Roma (1990),
• Membru în Adunarea Națională Bisericească din București (din 1990).

Sursa: https://www.crestinortodox.ro/religie/virgil-candea-120614.html